Deputatul Bogdan Ivan: Păstrăm tradiția de a fi buni! Hristos a Înviat!

Dum, 04/16/2023 - 07:48

View the full image

Învierea sufletelor noastre

Viaţa este darul lui Dumnezeu pentru noi. Modul în care o trăim este darul pe care noi îl facem lui Dumnezeu.

Învierea Domnului este, de fapt, renașterea noastră, an de an, a celor care ne asumăm greșelile, cu voie sau fără de voie, si pentru care mai apoi ne cerem iertare.

Viața nu este o fericire continuă, dar este viață! Este cadoul făcut nouă de Hristos prin Invierea sa. Greutățile inerente apărute în calea noastră lumească sunt încercări pe care trebuie să le depășim în primul rând cu sufletul.
Ce este sufletul? Chipul nevăzut al divinității. Scutul nostru împotriva relelor de tot felul. Este amintirea noastră despre cei adormiți care se trezesc în constiința noastră, este sprijinul pentru cei oropsiți, gândul bun pentru cei mulți.

Nu cunosc oameni răi în Bistrița-Năsăud. Eu cunosc doar OAMENI care prin credința lor în iubirea divină știu că Dumnezeu nu renunță la noi și într-un final ne va da ceea ce merităm.

Învierea Domnului este o minune, în primul rând pentru că reprezintă învierea noastră sufletească și drumul către dreptate și adevăr pe care nu trebuie să-l părăsim.

Dumnezeu nu-și trage niciodată sufletul, nu ostenește, EL îl oferă permanent. Nouă!

Sfântul Iustin Popovici spunea că
Învierea lui Hristos este mama noastră, a tuturor.

Sărut mâna, Mamă!
Sărbători binecuvântate, tuturor!
Hristos a înviat!

deputat Bogdan Ivan

Comentarii

17/04/23 16:19

Iuliu

Incepe cu stângul :"Învierea sufletelor noastre" !? Care inviere când se stie că sufletul nu moare niciodată. Insusi Iisus Mântuitorul a rostit urmatoarele cuvinte pe crucea Golgotei: "PARINTE, ÎN MÂINILE TALE ÎMI ÎNCREDINȚEZ SUFLETUL MEU". Cu aceste cuvinte, Mântuitorul şi-a încheiat viaţa pământească.
Marele istoric Vasile Pârvan în discursul său de receptie la Academia Română rostit în 1914 si intitilat „In memoriam Constantin Erbiceanu”, spunea umătoarele: „Si cel ce l-a creat pe om i-a lăsat să stie si să se bucure de acest dar a lui de a vedea frumosul si l-a lăsat să creadă că sufletul lui e vesnic – intocmai ca cerul si marea si pământul cu care se simte asa de tare legat prin iubire. In fata tainei nepătrunse a trecerii lui din această lume gândul i se opreste inspaimântat: va fi mai rău ori mai bine dincolo; va fi si acolo soare ori va fi intuneric?
Oricum ar fi, el nu poate muri decât cu trupul . Iar dincolo unde sunt numai suflete nu poate fi moarte. Tot ce a fost in noi mărginire piere; rămâne in viata de dincolo numai nemărginirea gândului nostru , care chiar si aici in viată se ridică adesea urias până la stele căutând o lege si o formă si intrebând de inceputul lucrurilor fără margini si fără inceput. Prin moarte, tot ce a fost trecător pământesc se sterge.”