Intimităţi literare

           Convins că maieutica este o metodă prin care se urmărește ajungerea la adevăr pe calea discuțiilor și a dialogului, Nicolae Băciuț pătrunde în culisele sufletului unor oameni care nu se puteau destăinui oricui și  oricum, realizând câteva opuri de anvergură care au văzut lumina tiparului și au câștigat teren în lumea cititorilor de astăzi. Din mărturisirile sale reiese că a început acest exercițiu ,,mai întâi în joacă, a pus întrebări unor colegi bistrițeni de cenaclu (Virgil Rațiu, Alexandru Cristian Miloș ), apoi cu temere, în primii ani de facultate, unor scriitori consacrați (Teohar Mihadaș și Romulus Guga), apoi, cu îndrăzneală, unor nume de prim rang (Nichita Stănescu, Marin Sorescu) și, în cele din urmă, ofensiv, la zeci de scriitori, de toate calibrele”. Interviurile sale și-au găsit spații largi și în revistele ,,Echinox ”, ,,Vatra” și ,,Vatra veche”, dar și în alte publicații din țară. Chiar dacă activitatea lui editorială este supraîncărcată în ultima vreme, iar muza poetică îi este tot mai mult la îndemână, pasiunea pentru dialogurile literare nu s-a stins, ci dimpotrivă și-a câștigat teren prin confesiunile, jurnalele literare, memorialistica. Nicolae Băciuț folosește în interviuri  înrergistrările audio, dialogul față în față, cel epistolar și mai nou, dialogul video pe skype. Între lucrările sale care aparțin acestei specii aflate ,,la marginea dintre literatură și textul critic ”, aș aminti  ,,Linia de orizont” realizată cu 15 scriitori mureșeni. Este o carte care se remarcă prin vitalitatea și prospețimea textelor, adevărate flash-uri ale artei literare, pline de dinamism și de jurăminte de credință. Apoi, cartea ,,Între lumi”, un dialog epistolar între Nicolae Steinhardt și Nicolae Băciuț, un schimb de idei, luminos, util și plăcut lecturii. Pagini de o rară sensibilitate ne oferă prin ,, Arheologia clipei ”, care este un jurnal atipic de documente, un dosar existențial din care nu lipsesc lucrurile importante ale anului 2006. Marilor creatori de literatură le-a dedicat cartea de interviuri intitulată ,,Curs și recurs” care cuprinde perioada 1982 și 1996, avându-i interlocutori pe : Gabriela Adameșteanu, Ioan Alexandru, Ana Blandiana, Augustin Buzura, Ion Cristoiu, Mircea Dinescu, Alexandru Dobrescu și Mircea Ivănescu. Sunt interviuri ispititoare prin care autorul, în calitate de reporter ne invită să trecem dincolo de imaginea celor intervievați , ,,în tainițele concepțiilor literare și străduințelor impuse de procesul creației ”. Despre scriitorii generației 80  vorbește în cartea ,,Și așa mai departe”. Impresionantă este lucrarea ,,O istorie a literaturii române contemporane în interviuri”despre care Petru Poantă spune că este ,,o ideee ingenioasă și provocatoare ”. Ea cuprinde 120 de scriitori, toți deopotrivă, personaje și autori.Pe lângă informațiile obișnuite privind datele biografice și operele lor, cartea emană un adevărat spirit afectiv  creat între reporter și respondent. În același registru de suflet se află și volumul ,,În așteptarea melcului”, o colecție de articole, interviuri și opinii pe teme actuale care aduc în prim- plan rolul civilizator al omului de cultură. De o mare încărcătură sentimentală se bucură și interviurile cu Melania Cuc, Daniel Drăgan, Romulus Feneș, George Filip, Valentin Marica, Lucian Vasiliu și George Vulturescu, cuprinși în volumul ,,Înapoi în trecut”. O altă lucrare bazată pe interviuri se numește ,,Oameni, repere, mărturii” în care, interlocutorul său este o româncă, doamna Veronica Pavel Lerner, plecată în 1982 în Canada. Povestea ei este demnă de un roman pe care autoarea ezită sau amână să-l scrie.  A intrat în contact cu revista ,,Vatra veche ”, unde a publicat un articol despre Nicolae Steinhardt, apoi altele, prin care și-a povestit ,,viața cu frumusețea și, adesea dramatismul ei, dar și cu accentele sale pilduitoare”. Biografia Veronicăi Pavel Lerner atrage atenția scriitorului, care îi propune un dialog în forță determinat și de evenimentul cultural de la Hamilton la care avea să participe. Nicolae Băciuț este convins că mărturia interlocutoarei sale merită să fie cunoscută ,,nu pentru că e vorba doar de un om, ci și de o epocă, de imaginea unor lumi și a unor locuri care, aparent, n-au nimic în comun, dar care devin consubstanțiale prin destinele care le leagă ”. Veronica Pavel Lerner face parte dintr-o familie de intelectuali cu o vastă cultură, având și ea o pregătire profesională de excepție în domeniul chimiei, dar și  o mare pasiune pentru muzică și literatură, care i-au ,,întreținut întotdeauna arderea ”. După 12 ani de învățământ în România, a plecat din țară, constrânsă de greutățile vieții cotidiene și de lipsa unei perspective. Acolo îl avea și pe fratele ei, Toma Pavel, un mare iubitor de literatură. Lumea Bucureștiului de altădată și cea din Toronto sau Montreal, unde s-a stabilit,  este elementul de comparație pentru devenirea sa. Mărturisirile Veronicăi Pavel sunt sincere și de-o mare sensibilitate. Ea știe să povestească frumos, este un interlocutor ,,de mare distincție și eleganță, riguros, scrupulos, atent la cele mai mici detalii ”, iar reporterul Nicolae Băciuț este un artizan al interviului. Știe să construiască cele mai frumoase și inteligente întrebări, conduce dialogul cu abilitatea unui maestru al artei, oferă prietenos posibilitatea interlocutorului să-și exprime gândurile și sentimentele. Este foarte atent la tot ceea ce scrie. Și scrie frumos pentru că stăpânește cuvintele, radiografiază sufletul cu talentul său rar întâlnit. Dar Nicolae Băciuț a devenit și subiectul unor prestigioase interviuri. Elena M. Câmpan rotunjește imaginea scriitorului târgumureșean prin lucrarea ,,Nicolae Băciuț- Gândul care ne unește”, o carte scrisă cu emoție, dar și cu teama de-a nu greși în fața unui om care a acumulat un ocean de experiență în arta interviului. Acest reporter frenetic, mereu în căutarea faptului cotidian, cum îl caracterizează Gavril Moldovan, se află într-o permanentă depășire de sine, este un  reper al dragostei față de cultură. De curând a scos de sub tipar lucrarea monografică ,,Grigore Pletosu’’, personalitate marcantă a lumii spirituale, originar de pe plaiurile bistriţene, din satul Chintelnic, de unde îşi are originea şi Nicolae Băciuţ. ,,Pentru mine Grigore Pletosu este un personaj fascinant, spune autorul. Unul care-mi hrănește orgolii și așteptări nebănuite. Înainte de toate, mă simt legat de el prin apartenența la aceeași geografie, una de tulburătoare proximitate. Casa în care s-a născut este peste drum de casa în care m-am născut. Destinul nostru are la începuturile sale note comune. Grigore Pletosu a rămas orfan de ambii părinți, înainte de a-și putea „primi” identitatea.  Eu am rămas orfan de mamă, la de-abia 14 ani, după ce cu puțină vreme înainte primisem „cartea de identitate”. Dincolo de aceste date sentimentale, pentru mine, Grigore Pletosu rămâne cel mai de seamă fiu al unui sat aparent cuminte în istoria lui, care n-ar fi prea ieșit din rândul lumii, dar care s-a înscris în rândurile lumiiîn momente cruciale ale istoriei, iar din punct de vedere al ortodoxiei, nimic nu i-a putut constrânge pe credincioșii din sat să se lepede de ea, ori să schimbe calea credinței străbune’’.Arta dialogului literar al lui Nicolae Băciuţ se răsfrânge în diverse domenii, precum moralitatea, religia sau istoria, iar opiniile sale ferme sunt surprinzătoare, emoţionante şi profunde.