Poetul

Lui Cornel  Udrea, la 70 de ani

de hey-rump pe aerele antenei Radio Cluj. Intensiva.

Poetul a hotărât de unul singur, dar

silit de o împrejurări,

să, pur si simplu, nu mai aștearnă pe celuloză niciun cuvânt

care suferă de gută și de Gutemberg,

să nu mai deloc folosească, decis tare!, broaște verzi în loc de

broaște gălbejite de la uși – parcă mirosind ca paralelipipedele glovosty.

Poetul a decis hotărât să nu mai cumpere cuvinte

de la vecina/ nevecina ori de la v’un

necunoscut/ recunoscut din tramvai/ troleu/ zebedeu…

și apoi să le comercializeze în Piatza Ruptur-Politic

[respirație bouch-a-buci, précis, copy-paste

după Toulouse-Lautrec, văru’ nost’ depe lângă Parisu, cartierul pinguinezilor!],

să le vândă ca “etichete” de sperietori ori momeli

(depinde de achizitor) de cititori

(formați intelectual dupè telefonul mobil al mamițichii ori al tăticutzului),

și așa, mami + tati, toată cât e ziua nu au nimic de făcut, nimicul nimicitului,

decât să favorizeze like-uri, cu 100-le, primite de la Cutare

cantindatul la Re-Primăria, hi!... ho!³...,ce-a mai mare a doua

din țara lu’ Tot Ion Iliescoschy.

[Norocul nostrum e că așa-zisul Silbiu Borcan⁵ revoluționarul, n’așa?,

a dat cotul și și-a cumpărat o  blană de 2/1 tzoli de un metrou lățime și un pic,

fiin’că altminteri s-ar fi aflat de prin rețelele de înverșunare

că Borcan⁴ ăsta a fost revoluționarul cu bastonul în poponeață,

de-ai noii puteri politice „fiu”, și ca el nimea!, zis Șlepărul⁵…

În anii 1950 insul a scris și semnat cu mânuța lui ce-a scurtată la Kremlin,

în Scînteia⁶ - oficiosul PCR - că a sosit timpul ca țara să fie curățată de lepădături:

profesori, ingineri, academicieni, scriitori, preoți, militari, artiști, țărani,

da, nevoia de Romînia Poporală – salvată de poporul sovietic eliberator de la p’eire –

și să fie umplută cu închisori, locuri de supliciu,

teritorii de muncă forțată întinse între perimetrii de ghimpate,

supravegheate de gardieni lingăi ai cauzei, da! da!

Dar însă Iliescoschy, care bine știa cum cine are de-a face,

l-a adus pe Bruki cu șubă cu tot chiar

sub influența și ordinele sale și a altor popoare înconjuratoare…

Așa a ajuns POETUL, care ce și-a zis?,

mai bine utilizez lexemele specifice, de pildă,

pentru împreunarea muștei cu crocodilul de Dâmbovița,

nași ciócănite cu cangureți,

ori împletirea de „silicoane aleargând pe strađă…”

(cântec ce se murmură pe melodia aia cu

„milioane de fulgi de zăpadă/ nimeni pe stradă/ să mă vadă/ întrevadă…”).

Așadar, a ăstora cu mingea de rugby etc. și așa mai…

Și nu i-a fost micuță mirarea atunci când s-a surprins că umbla

pândind prin spațiile urbei

dacă pe străduleața Cutare, cruce cu Iuliu Maniu, Ioc mai lucreză

nimica și lingav [1] făcând, că de unde și până unde tot auzea cu urechea:

Ioc în sus, Ioc în jos, Ioc la dreapta, Ioc la cea, ba și la hăis!...

inutil degeaba⁷ se enerva pe nimicuri de-astea,

Firea⁸-ar ele! Ce lipicitoare și contaminantă cât e țara, figurativantul aiesta!

Da, și pândea ba de se potrivea ca Ioc să muncă la parcuri,

ba că Ioc e la intersectia Kogălni cu Universi, etc. etc., samd.

Câte șantiere deschise pe Cetate,

tot atâtea vraiști și harababură și câțiva nervi revoltați pe ei înșiși din pricini

de dezoxiribonucleic…

O ciudată saharizare a toate

parcă pregătite pentru vizitatori sosiți din luna Smart’e,

pregatite pentru vehicole periculoase, mari, multiple,

care ard, ard, ard, spurcă toate cu ghearele și pântecele lor de oțel călit în

gheața sloiului topit de Titanic Vals Ciment!

Nu, nu mai are cuvinte ca lumea, POETUL, cel puțin așa pare…

Iar din tastatură curg, curg, curge forme ciudate de schițe și povestioare cu hi-hi-ha-hu!

de-ți vine să mori de prăpădire…

Arcuiri cu bestii biperpendiculare și umani narativi cu fermuare la piepți,

sfințite de Popa Duhu, de pe Bahluiului, a lu’ Creangă duhovnic,

pe subbuzele despicate de gropița lui Cremene Împărat!

Numai poet să nu mai fii în țara lu’, acum dar și de atunci încoace,

ca făcut, în ciuda poporului, a lu’ Ciungu și Ciungham…

Și… am înflorit trandafirii, da, da,

mama mamii lor de corcituri politice!...

( Poezie trimisă presei clujene în 7 aprilie 2024)