Părintele Vasile Beni: Postul de bucate și postul de păcate

                        Dragii și bunii noștri credincioși!

        Dacă nu putem posti trupeşte, să încercăm să postim sufleteşte.  Dacă nu putem face bine, să încercăm să nu facem rău.

      Cu ajutorul bunului Dumnezeu ne pregătim să începem sfântul și Marele Post, perioadă în care fiecare dintre noi ne străduim să fim mai buni și să facem mai mult pentru sufletul nostru. Pentru ca prin post, rugăciune, spovedanie și împărtășanie, dar și prin fapte bune să ne pregătim pentru marea sărbătoare a Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos din morți.

       Ce este Postul? ”Este înfrânarea de toate mâncărurile de dulce sau, la caz de boală, numai de unele, de asemenea și de băuturi și de toate cele lumești și de toate poftele cele rele, pentru ca să poată creștinul să își facă rugăciunea lui mai cu înlesnire și să îi fie milostiv Dumnezeu. Încă și pentru a ucide poftele trupului și a primi harul lui Dumnezeu…..Postul este o faptă de virtute, un exercițiu de înfrânare a poftelor trupului și de întărire a voinței, o formă de pocăință, deci un mijloc de mântuire. Dar este în același timp și un act de cult, adică o formă de cinstire a lui Dumnezeu, pentru că el este o jertfă, adică o renunțare de bună voie la ceva ce ne este îngăduit. Această jertfă este izvorâtă din iubirea și respectul pe care îl avem față de Dumnezeu. Postul este un mijloc de desăvârșire, de omorâre a voii trupului, un semn văzut al râvnei și sârguinței noastre, spre asemănarea cu Dumnezeu și cu îngerii, care n-au nevoie de hrană”(Învățătura de Credință Ortodoxă, editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2003, pag.345).

       Cum să postim. În Vechiul Testament, în cartea Proorocului Isaia, în capitolul 58 se spune: „Nu ştiţi voi Postul care-mi place mie? Rupeţi lanţurile nedreptăţii, împarte pâine ta cu cel flămând şi nu te feri de cel de-un neam cu tine”.   Iar în Noul Testament, Mântuitorul spune: „Când postiţi, faţa voastră să nu fie tristă, nu fiţi ca făţarnicii care-şi smolesc feţele lor ca să arate oamenilor că postesc. Tu însă când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală şi în ascuns postind ca Dumnezeu să-ţi răsplătească ţie”. 

Sfântul Ioan Gură de Aur ne sfătuiește cum să postim: „Postiți? Arătați-mi-o prin fapte. Cum? De vedeți un sărac, aveți milă de el; un dușman, împăcați-vă cu el; un prieten înconjurat de un nume bun, nu-l invidiați; o femeie frumoasă, întoarceți capul. Nu numai gura și stomacul vostru să postească, ci și ochiul, și urechile, și picioarele, și mâinile voastre, și toate mădularele trupului vostru. Mâinile voastre să postească rămânând curate și de furt și de lăcomie. Picioarele, nealergând la priveliști urâte și în calea păcătoșilor. Ochii, neprivind cu ispitire frumusețile străine... Gura trebuie să postească de calomnii și de alte vorbiri rușinoase”(Învățătura de credință ortodoxă, Editura Doxologia, 2009, pag. 321-322).  

Prin urmare în calitate de creștini învățăm că dacă nu putem ajuna, să încercăm să postim. Dacă nu putem posti trupeşte, să încercăm să postim sufleteşte.  Dacă nu putem face bine, să încercăm să nu facem rău. Dacă nu putem să facem pace, să încercăm măcar să nu aducem tulburare.  Dacă nu putem ajuta cu fapta, să ajutăm măcar cu vorba și, de nu putem nici cu vorba, măcar să nu punem piedici.

Și pentru că postul trebuie neapărat completat sau întregit cu rugăciunea să rostim rugăciunea sfântului Efrem Sirul care este și o mărturisire de credință, pentru că Dumnezeu este recunoscut ca Domn și Stăpân al vieții, o rugăciune încărcată de har izbăvitor și înoitor și care ne arată cum trebuie să ne comportăm:

„Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert, nu mi-l da mie! Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al ragostei, dăruieşte-l mie, slugii Tale.   Aşa Doamne, Împărate, dăruieşte-mi să-mi cunosc greşelile mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin”.

Vă doresc un post binecuvântat cu mult folos și să nu uităm ca sus să avem inimile!

Pr. Vasile Beni