,,Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert nu mi-l da mie!                                                     Iar duhul curăției, al gândului smerit , al răbdării și al dragostei, dăruiește-l mie slugii Tale.                                                                                                               Așa, Doamne, Împărate, dăruiește-mi să-mi văd păcatele mele și să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat ești în vecii vecilor!”(Sfântul Efrem Sirul)

Dragii noştri credincioşi!

Cu ajutorul Bunului Dumnezeu ne pregătim să începem  Sfântul și Marele Post al Paștelui. Perioadă în care încercăm să devenim mai buni, încercând să facem mai mult pentru suflet.

          Prin rugăciunea sfântului Efrem ne rugăm Bunului Dumnezeu, să îndepărteze mai întâi patimile cele vătămătoare și după aceea să trimită în locul lor virtuțile cele plăcute lui Dumnezeu fiind pe deplini încredințati, că nici patimile nu se îndepărtează de la noi, și nici virtuțile nu ne vin fără un deosebit ajutor al puterii dumnezeiești. Să ne oprim pe scurt la patimi și la virtuți:

1. Ce este patima? Sentiment trupesc care întunecă mintea. ,,Iar omul nu poate fi cu desăvârșire liber de patimi, dar le poate stăpâni”(sf.Ioan Gură de Aur).

          a. Duhul trândăviei, sau al lenei este cel mai primejdios dușman al mântuirii pentru că nu face nimic. Dacă ar trebui să ne oprim la un exemplu, am putea spune că  pentru omul care nu s-a rugat un timp îi este foarte greu să se pună în poziție de rugăciune.Tot așa și pentru cel care nu s-a deprins a posti, i se pare mult să postească o zi.                                                                                                                            b. Duhul grijii de multe, pe care le avem în fiecare zi, ne fac să uităm de ceea ce este mai important în viața noastră, adică de Dumnezeu.                                              c. Duhul iubirii de stăpânire, sau al mândriei, pentru că omul mândru nu este plăcut înaintea lui Dumnezeu, chiar dacă este înzestrat cu talente deosebite și alese, pentru că toate darurile primite le întrebuințează spre înjosirea altora.                                 d. Duhul grăirii în deșert,  prin cuvânt noi facem cu ceilalți oameni schimbul de  cugetări și simțăminte, de bucurii și de întristări, îl lăudăm pe Dumnezeu, dar putem și  să-l luăm numele în deșert. De aceea psalmistul se ruga ,,Pune Doamne strajă gurii mele și ușă de îngrădire împrejurul buzelor mele”.

2. Ce este virtutea creștină? Deprinderea și stăruința statornică de a împlini, cu ajutorul harului dumnezeiesc, legea morală din dragoste curată față de Dumnezeu și față de aproapele.                                                                                                            Apoi ne rugăm ca în locul patimilor să sădească virtuțile:

a. Duhul curăției, cea dintâi dintre virtuți este cea a curăției, așa cum Mântuitorul spunea : ,,Fericiți cei curați cu inima că aceea vor vedea pe Dumnezeu”.                      b. Duhul gândului smerit, prin care să ne cercetăm conștiința, câte fapte rele și urâte nu facem, sau câte gânduri urâte nu locuiesc în mintea noastră, așa cum sfântul apostol Pavel spune,, că cel dintâi dintre păcătoși sunt eu”.                                            c. Duhul răbdării dăruiește-l mie slugii tale, adică să încercăm să fim înțelegători față de ceilalți dar și să nu cârtim împotriva propriei noastre sorți.                        d. Duhul dragostei, pentru că dragostea este suma tuturor virtuților, iar cel ce petrece în dragoste petrece în Dumnezeu pentru că ,, Dumnezeu este iubire” . Iar ,,virtutea izvorăște din dragoste,  iar dragostea din virtute”(sf.Ioan Gură de Aur).                Așa Doamne, Împărate, dăruiește-mi să-mi văd greșelile mele și să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat și preaslăvit ești în veci.

La finalul acestei meditații, aș vrea să mă opresc, din multitudinea de învățături, doar  la două dintre ele:              

a. Ioan Gură de Aur care ne învață cum ar trebuie să postim: ,,Postiţi? Arătaţi-mi-o prin fapte. Cum? De vedeţi un sărac, aveţi milă de el; un duşman, împăcaţi-vă cu el; un prieten înconjurat de un nume bun, nu-l invidiaţi; Nu numai gura şi stomacul vostru să postească, ci şi ochiul, şi urechile, şi picioarele, şi mâinile voastre, şi toate mădularele trupului vostru. Mâinile voastre să postească rămânând curate şi de lăcomie. Picioarele, nealergând la privelişti urâte şi in calea păcătoşilor. Ochii, neprivind cu ispitire frumuseţile straine... Gura trebuie să postească de sudalme şi de alte vorbiri ruşinoase".
 

b. Adevăratul post înseamnă
S-arunci din inimă ce-i rău.

Ajută-ne, o ,Doamne sfinte
Să fim cum Tu ne-ai învăţat!
În gânduri, fapte şi cuvinte
S-avem un post adevărat.Amin!

 

Pr. Vasile Beni