Dan Popescu în satul natal, Brezoaiele

Am primit cu dedicație de la scriitorul din cetate (Rodna) o carte-document, cu amintiri din satul dâmbovițean Brezoaiele, sat cuprins într-o nouă strălucire din arealul vremurilor, cu multe elemente de originalitate și un farmec cu totul aparte, un sat tradițional românesc, matricea neamului nostru.
Cartea scoasă la renumita editură „Napoca Star”, are 222 de pagini, cu multe elemente de originalitate, o lucrare de suflet, un studiu științific, un act de conștiință și de cultură, îmbrăcat în literatură și nostalgie.
Autorul acestei cărți are ca și ghid pe renumitul sociolog DIMITRIE GUSTI, care spune: „viața unei națiuni are nevoile ei, permanente sau vremelnice, care nu pot fi satisfacute dacă nu sunt cercetate îndeaproape și nu se stabilește natura lor”.
Ne bucurăm foarte mult când întâlnim scriitori de talia lui Dan, cuprinși de nostalgia vremurilor de acasă, ce readuc în actualitate satul românesc, care spre regretul nostru, începe treptat să dispară, retrăgându-se doar în cărți scrise cu cuvinte ce au puterea de a uni visul cu viața, vindecând sufletul prin amintiri.
Satul, acel izvor de inspirație pentru scriitorii clasici și moderni, acel edificiu spiritual retrăiește ceva ce a crescut în el: cinstea, iubirea și morala creștină.
Prin cartea de față autorul, fiul preotului paroh, aduce un omagiu satului românesc, sătenilor și cărturarilor preoți și dascăli, ce l-au slujit în decursul anilor cu multă pasiune și dăruire. Din familia sa au slujit în Sfântul Altar din sat, mulți preoți, începând cu anul 1750.
Cartea cu caracter monografic, identică cu cea din Maieru, lărgește noțiunea de sat, promovând un umanism activ și totodată cultul adevărului și prieteniei, simbolizând oameni și fapte mari, demne de laudă prin emiterea unor judecăți de valoare, care au germinat și înflorit pe ulițele satului.
Cărturarul de la Rodna, un artist al spiritului, membru în Liga Scriitorilor, Filiala Năsăud, s-a ocupat și de această carte ca o mamă de fiul ei, cu recunoștință față de creatorul nostru pentru inspirația și frumusețea ce i le-a dăruit și pentru faptul că a reușit să dea viață unui nou volum ce îndeamnă cititorii la reflecție.
Respectul tuturor pentru scriitorul din Cetate, respect care nu se cumpără ci se câștigă cu fiecare carte oferită iubitorilor de frumos, cu fiecare gest, și cu fiecare cuvânt de alinare și cu fiecare zâmbet adus pe chipurile cititorilor.
„Iarba verde de acasă, să mă rătăcesc prin lume nu mă lasă.” De oriunde ACASĂ e ACASĂ, adică la casa mea, în familia mea, cu tot ceea ce are ea: iubire, credință, speranță, prima copilărie, când intuiești graiul naturii prin șoapta florilor sau nucul singuratic ce străjuiește poarta și ograda. Satul însăși, cu oamenii lui este înghițit de vremuri. Devine din ce în ce mai pustiu, doar în biserică preotul mai pomenește numele celor ale căror zâmbete s-au stins.
Prin cartea de față, Dan Popescu a mai construit încă un edificiu spiritual, rodul unei munci de ani de zile. Cartea conține multe sfaturi de învățătură și mesaje care arată știința despre om, o istorie și geografie autentică, leagăn și destin, întreaga creștinătate adunată împreună, iar autorul este mereu cu gândul la origini, luminând satul și sătenii din conul de umbră, găsind în ea sămânța neamului, iubirea de locul natal, de oamenii care au călcat acest pământ, iubirea de frumos și autentic, deci, un simbol al rodului, al creației, de a face un pas spre vorbirea săteanului, confirmându-și talentul de bun povestitor.
Ioan Mititean