Elena M. Cîmpan: Pașii frunzelor

Pașii frunzelor

Ce bucurie

Să vezi cum se colorează

Frunzele toamna

Și tu să stai în mijlocul lor

Să mergi atingând covorul trist

Cu picioarele tale

De parcă ai cânta

La un instrument neinventat

Ce bucurie să arunci în aer

Cu frunzele toamnei colorate

De un pictor nevăzut

Ca o risipă de tablouri

Ce se pot sparge oricând, fără regret

Ce bucurie

Să vezi cum se colorează

Frunzele toamna

Și cad din copac

Pașii lor sunt la început zbor,

Cădere liberă și apoi destin

Până se opresc și tac

Pe pământul uscat

Ce bucurie

Să vezi cum se colorează

Frunzele toamna

Și imaginea lor îți intră pe sub piele

Și devine oglindă ascunsă

Acoperită de o perdea

Care nu te lasă încă

Să părăsești încăperea

Cu pașii tăi

Pașii frunzelor...