Sfâşiere în culori

Octombrie iar

sfâşiere în culori

peste pădure.

Octombrie este prin excelenţă o lună cromatică. Percepi mai bine acest epitet dacă eşti la ţară şi hoinăreşti pe dealurile acoperite de păduri. Mii de pictori invizibili colorează peisajul verde până mai ieri, în nenumărate nuanţe ale galbenului, ale roşului, ale cafeniului. Spectacolul coloristic este extraordinar. Culorile spectrului solar plesnesc incendiar ca un bici puşcat de mâini colosale. Ele se sfâşie, îşi jupoaie piele şi sângele lor curge peste păduri, pătează frunzele.

,,Pădurea arde-n toamnă”, spunea într-un admirabil vers poetul Ion Pillat. Ard culorile şi cenuşa lor este purtată de vânturi, iar unde ea cade frunzele îşi spală faţa într-o baie multicoloră.

O zi de octombrie pe dealurile Malinului poate echivala cu un anotimp de terapie vizuală. Dacă mai adaugi la aceasta marea cantitate de linişte care te întâmpină acolo şi completezi cele două elemente ale decorului cu salutul livezilor obosite de rod, devii mioritic şi ai vrea să opreşti timpul pe loc.

Sub ochii tăi hlamida pădurilor îşi schimbă nuanţele. Dacă revii peste o zi în acelaşi loc spectacolul coloristic al pădurii s-a schimbat peste noapte. Sub soarele dulce de octombrie viitoarele înfiorări reci ale toamnei, udate de ploaie, pot fi citite printre paginile frunzelor , printre mângăierile vântului cald care îţi alintă obrajii. Toată firea, cum zicea scriitorul Calistrat Hogaş, acceptă cu seninătate ceea ce se întâmplă în lumea culorilor. Nu se schiţează nici un gest de împotivire a naturii, deşi o năpastă, o brumă, poate veni oricând şi echilibrul înţelegerii între cadrul natural şi om se va prăbuşi intempestiv.

Azi-mâine va bate la poarta vremii noiembrie, lună onirică, cum o numea criticul literar Eugen Simion. Atunci paleta coloristică se va amesteca cu ploile, cu vânturile reci şi totul va curge spre sfârşitul negrului.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5