Pr. prof. Nicolae Feier. Poezii de Crăciun

A VENIT CRĂCIUNUL

 

A venit Crăciunu-n poartă

Cu o stea şi cu trei magi

Şi la cei bătuţi de soartă

Şi la pruncii noştri dragi

Să aducă bucurii

Şi-nviere şi lumină

Pe la case cu copii.

A venit şi o să vină

An de an din casă-n casă

Şi-n biserica bătrână

În cojoc păcurăresc

Chiar dacă pruncuţii cresc,

Le va da mănuşi de lână

Şi va sta cu ei la masă

Să-i întrebe dacă ştiu

Rugăciuni la Preacurata

Şi la Veşnicul ei Fiu

Pentru mama, pentru tata.

 

A venit Crăciunu-n poartă

Şi la cei bătuţi de soartă

Să-i întrebe dacă-i doare,

Dacă au sau nu mâncare

Şi-ncălţări, că-i frig pe-afară

Şi se face iarăşi seară;

Dacă au unde-nnopta

Dacă foame nu le este

`n seara asta de poveste

Şi în serile ce vin

Când se face iar senin

Şi e ger şi cade nea.

El în braţe-i va lua

Din desaga lui cea mare

Le va face sărbătoare.

 A venit Crăciunu-n poartă

La bogaţi ce nu-l primesc

Fiii lor au altă soartă

În odăi luxoase cresc

N-au nevoi, că au prea multe

Bunătăţi şi scumpe daruri,

Nu le place să asculte

De-un Moşneag ce-mparte haruri.

 

Moşul pleacă necăjit

Către cei ce L-au primit

Să le-mpartă bucuria

Că azi s-a născut Mesia

Ce va da la toţi lumină

Şi-i va face-n Înviere

Ca o harnică albină

Flori în fagure e miere.

 

 

 

 

 

 

COPILUL DIN BETLEEM

 

Eu m-am pierdut pe drum  iară şi iară

În lanul unui vis mereu  albastru

Fără să fiu eu vre-un străvechi sihastru

În peşteri căutat-am primăvară,

 

Cu flori de măr purtate-n mâini de îngeri

Şi-un dar adus de blânzii ciobănei

Mieluţ din marea Sa turmă de miei

Cântând de pace-n lumea cea de plângeri.

 

Departe de dezlănţuita lume

Prin stele care picură cu rouă

Eu căutam o lume veşnic nouă

Prin zări ce încă nu aveau un nume

 

O lume săturată de lumină

De flori de măr nebănuit de multe

De fluturi care ştiu să te asculte

Senină lume sfântă ce-o să-mi vină

 

O lume-n care blânzii noştri miei

Vor fi păziţi în turmele lor albe

Umbrite în amurg cu flori prea dalbe

Chiar de către cruzii şi  temuţii lei

 

Un rai mai sideral decât o rouă

Să-mi curgă-n vine veşnic şi în minte

Că n-am fost totdeauna fiu cuminte

Şi nu m-am potrivit  cu lumea Ta cea nouă

 

Pe care ai zidit-o când în palmă

Bătut-au cui şi spini pe cap Ţi-au pus

Pe fruntea ta, Prea Blândul meu Iisus

Şi pălmi ţi-au dat şi ură şi sudalmă

 

Şi Te durea doar lipsa de-omenie,

Că îi orbea prea marea Ta iertare

Când Tu duceai  pe căi nemuritoare

Şi crucea lor şi-acelor ce-o să vie.

 

Şi-i primăvară-n Peşteri începând

O lume nouă-n vechiul Betleem

Ne naştem ori de vrem ori de nu vrem

Cu moarte Sa pe moartea mea călcând.

 

 

 

OCHIUL LUI DUMNEZEU

 

 

 

 

 

Când picură noaptea cu stele pământul

Când scânteie-n în cer şi-n genuni vechi luceferi

Mă vindeci de mine şi-mi faci ochii teferi

Cu flori de lumină zidind cu Cuvântul

 

Lumină mai nouă decât tot seninul

Din lumea de vise pierdută-n abisuri

Sub irisul lor rezidind cristalinul

Din Ochiul Etern ce-a creat Paradisul.

 

 

 

Pupilă cerească ce creşte în valuri

Ca valul de cer zdrobindu-se-n maluri

De ape ce cad fremătând. Şi creşte şi scade,

Salută lumina ce vine în cascade

 

 

 

Lumină ce picură noaptea din stele

În fete morgane-n  lumini boreale

Prelinse-n supinul din buzele tale

Pierdut în fantasme din jocuri de iele

Şi cum să mai ieşi de acolo-n lumină

Când viaţa e umbră şi vis şi se duce

De nu ar fi Cel care poartă o Cruce

Golgota urcând spre o zare senină?

 

 

Priveşte şi vezi şi te uită, nu plânge

Că El ţi-a spălat tot păcatul în Sânge

Şi stele de lacrimi ţi-a pus El sub geană

El Ochiul de veghe-n Triungi din icoană.

 

 

COLINDĂ

 

Te rog să-mi vii din nou măcar în vis

Că-n nopţi târzii

Ţi-am scris

Vreo zece cărţi de rugăciune

Şi m-am trezit cu-o tainică minune:

Cum vii printre colinzi şi nea albastră

Şi Te cobori Lumină în abis

Şi luminezi cu-o stea iubirea noastră.

 

Cum Te-ai născut printre mieluţi în stână

Şi m-ai luat apoi în sfânta-Ţi mână

Şi m-ai zidit din rouă şi ţărână,

Mi-ai dat un colţ de cer dintr-o colindă

Cântată lângă scara cea din tindă

În casa unde moşu` şi cu tâna

Torceau şi depănau în gheme lâna

Atâtor oi ce s-au adus jertfire

Şi hrană pentru-ntreaga omenire.

 

Cum ,,Miel spre junghiere Te-ai adus”

Să-mi uşurezi şi să-mi plăteşti durerea

Să mă ridici pe scara Crucii Tale

Încât să nu mai cânt colind de jale

Ci ca albina care strânge mierea

Să mă îmbraci în harul cel de sus.

 

Cum m-ai luat – copil sărman de ţară

Şi m-ai crescut muncind din greu la plug

M-ai netezit cu grapa pe un rug

Şi-ai semănat în mine grâu de vară

Ce-a răsărit mai des ca cel de toamnă

Mi l-a plouat Măicuţa noastră Doamnă

A Cerului cu stele-n cerul gurii

Să-Ţi cânt cântări de slavă-n Liturghii

Să Te invoc ca în Agneţ să vii

Ca să mă-nveţi să dau iubire urii.

 

 

Te rog să-mi vii din nou măcar în vis

Că-n nopţi târzii

Ţi-am colindat la geamul îngheţat

Cu floare de lumină-ncoronat

Ti-am scris din flori de gheaţă, ce minune,

Mai mult de zece cărţi de rugăciune !

Şi să mă urci cu-ai mei în Paradis!

 

Nu vreau prea sus, ci să mă laşi la poartă

Ca să slujesc, iar când portaru-i dus

La slujbă la jertfelnicul de sus,

De va veni câte-un bătut de soartă

Să-l las să intre, că-i prea frig afară

Să se-ncălzească-n blânda primăvară

A dragostei ce-atinge şi-un tâlhar

Ce se ruga la Crucea Ta – Altar

Al Mielului ce-n ieslea-ntunecată

Ca Stea de Sus în peşteră s-arată.