Dorina...

rec peste ape

vâslind rar

la ceas de taină

când zările

strălucesc de singurătate,

undeva, te găsesc

lângă apă,

lipită de frunze

şi cer,şi pămant...

sărutul,

mort pe buzele tale

alunecă în gol.

noaptea

din iubire

naşte trandafiri negri,

urma pasului tău,

ziua

presară maci rosii,

peste buzele tale,

visul pentru tine

într-un snop de crini

devine realitate.

.

mi-am facut

amantă

din marmoră neagră

sculptată cu degetele.

aşchii am sub unghii

din trupul ei

pulbere de lună

şi de stele...

sângerând sub dalta

sufletului

ca o adâncă rană

de trandafiri

lasată

desperecheata.

....

şi nu mai stiu unde

şi nu mai stiu când

la nunta unor licurici

am tăiat luna bucăti

pentru tine

sa am in fiecare noapte

ce să-ţi pun sub cap

un cuib cu stele

flămânde de dor.

culegând vise.

......

fecioare albe

ma leagă de timp

cu părul lor

amirosind a frunze,

despărţindu-mi iubirile

trecute de cele rămase

un paravan de iederă

albastră.

care pentru o lacrimă

prind rădăcini

...

ceva neştiut

se-nchide

in mine.

ca un beţiv

infrigurat in ceata dimineţii...

alunec sublim printre păcate...

sant nevinovat,

zadarnic încerci

să mă mântui

din somnul

incremenit asupra-mi,

un cap de mort

veghează...

prea curand

indelungata noapte...

apropie-mă langa tine

sa înghenunchiez

drept ca un chiparos

cand tu dai rugii tale,

somnul iasomiei..

...

pe cerul gol,

tremurator

deşiratul plop

plin de cocori,

asteapta

la marginea lumii

amurgul

fantomatic

clatina pe drum

cu flăcări de lemn.

lutul incandescent...

îndepartând apusul

dincolo de culmi..

....

niciodată

nu mi-am părăsit iubita....

gândurile mele

gândurile ei

s-au împletit

ca nişte vinuri roşii

dulci

pe buze de înger

decapitat de spaţiu.

ascunzându-şi privirea

de senin

sub streaşina unui tablou...

..

ochii tăi, verzi

parul tău, purtând

castaniul toamnei in el

în vremea serii

devin sculputuri

atâta rugină

doarme-n cărare

pe alei din fâşii de aer.

când copacii

se întreabă

de ce nu au frunze...

călăreţul alb

speriat de visele liniştii

având păsări flamânde

flăcări mari

sărutand somnul ierbii...

cocorii

căutătorii de stele

cutreieră castanii

încercând să-mi spele,

cu lumina unui sărut

cămaşa de mire

nenuntit.

un om mai puţin

ca un psalm

pierdut într-o biserică veche

de lemn.

plecare şi somn

cântec...

pădure tăiată

pentru o singură vioară

ce nu va cânta niciodata...

la nunta unui cuc..

sau a mireselor flori....

......

o să-mi rămâi

ca o urmă

prin zăpada de borangic

a amintirilor...

ce ninge-n sinea ei,

târzie.

eu,un copil

cu sânge alb

flămând

de stelele

închipuirilor mele.

mi-e sufletul

un cer cu păsări...

....

.

doamna mea

m-am aplecat

să-ti sărut umbra

mâinilor care

trec peste

gândurile mele,

lebede mute.

pline de tristeţe.

Doamna Doamnelor

clădită din nisip

nu te ating cu mâna

de frică

să nu-ţi stric chipul,

doar te spăl

cu apa

dimineţilor târzii,

tulburat

de moartea

florilor de salcam....

...

în parul tau

se ascunde castaniul toamnei

pe buzele tale

dulce gust de nectar.

azi sant îndrăgostit...

cuprinzandu-ţi obrajii

cerşesc umil

un sărut cand

arborii toamnei

poartă chipul tau...

....

prin ierburile fluide

nu ţi se aud paşii...

gleznele pline de rouă

te dor...

vântul

împietrit in părul tău,

despică in şuviţe

de scântei...

strugurii

toamnei,

iesti invizibilă

în apusul

amurgului...

.......................................

sa dansezi in iarba cu rouă

în seri cu lună

ascultând

doar cantecul stelelor

când zăpada

arde

ca femeia în ger

cu paşi mărunţi

şi graţii de feline

totul arde

totul e nemuritor..

.

am să te duc

într-un loc frumos

dacă vrei

să fi singură

cu oglinda

în care vezi cerul pe dos

iar floarea de măr

e o rană

pentru copac...

..................................

Să mă aştepţi

sau nu mă aştepta,

primăvara moare

de doua ori

în podul palmei tale

mugurii încolţesc...

sau cad frunzele

ca nişte adieri

să mă aştepţi,

sau nu mă aştepta

e vremea

să şti când pleci...

.

stoluri trec

aducându-mi pe aripi

ochii tăi

verzi ca algele

spălate de valuri...

trec stoluri

peste fântâni

care-ţi caută chipul

să-l oglindească-n apă

ca pe o icoană

de aer....

.....

pe un rug de cuvinte

am aşezat

apa şi păsările

vântul şi ploaia

vorbele de iubire

de durere

apoi pe tine

măcinându-mi visele...

să nu mă trezeşti

când dorm

afară

lacrima focului

se naşte din fum....

lacrima apei

din ceaţă.....

....

sânii negri

ca nişte păsări

obsesie neagră

într-un infinit mort

când pământul

se umple de păsări...

lumina picură albă

printre livezile

care dorm

la rădăcina arborilor...

sânii negri

mă omoară

de două ori..