Prof. Augustin Rus: Regrete târzii ...
Parcurgând firul vieții, îți poți da seama de greșelile pe care le-ai făcut și acum nu le mai poți corecta, rămânând ... „să ardă mute, regrete necrezute !”.
Ce bogăție de informații am fi putut aduna, dacă cei care ne-au îndrumat pregătirea, în urmă cu peste 50 de ani, ne-ar fi convins ca pe un caiet să consemnăm povești de viață ale membrilor familiei, ale rudelor, ale sătenilor, ale cunoscuților etc. cu ajutorul cărora am fi putut reconstitui, alături de documente, istoria multor localități. Am tot respectul pentru profesorul care ne-a dus la Institutul Mina Minovici unde am văzut expuse pe stative hainele pe care le-a purtat Nicolae Iorga atunci când a fost asasinat mișelește, pentru secrertarul particular al marelui savant, Barbu Teodorescu, care ne-a relatat scene din activitatea sa, dar nici unul nu ne-a spus ce li se relata studenților, că ... „numai atunci când fiecare localitate, fiecare colț de țară vor avea scrise istoria lor, vom avea scrisă în întregime istoria națională” și că marele istoric și-a dat seama cât de greu se poate face aceasta, deoarece ... „sătenii nu scriu letopisețe, nu sapă pisanii în lespezi de piatră, ei se întorc, de cele mai multe ori neștiuți în pământul strămoșilor !”.Găsesc însă o consolare în meditația monahului de la Rohia, N. Steinhardt, care consideră că ... „La tinerețe suntem în faza făgăduințelor ... al posibilităților tuturor împlinirilor, al șanselor egale ... Târziu, am arătat cine suntem, ce prețuim și ce am făcut, de ce isprăvi ne-am dovedit capabili, ce și cât am înscris în registrul cel mare”.
Oare, după ce din caierul vieții s-a tors un fir lung, rămânând din el numai un smoc, care o să se termine în curând, poți fi împăcat cu propria-ți conștiință ?.
Prof. Rus Augustin

























Adaugă comentariu nou