A iubit o Stea - 1 -

Întotdeauna avem suficient timp,

dacă îl folosim cum trebuie.

*

Iar ceea ce pluteşte în apariţia şovăitoare

Să prinzi în gânduri tainice.

Johann Wolfgang Goethe

A fost o iubire platonică atât de frumoasă!. În timp ce el o privea, începură să-i curgă lacrimile de bucurie.

Sunt cuvinte din cartea autobiografică, MAIORUL, scrisă de Dr. dr. Ana Tătaru, sub pseudonimul Ana Spătaru, apărută la Editura Clusium, Cluj-Napoca, 2005.

Ştim că Iubirea ne poate inspira şi că tot ce îşi propune să facă, este posibil.

Povestea adevărată pe care o citim, fără să lăsăm cartea din mână, din volumul MAIORUL ne fascinează prin unicitatea ei, dar şi prin dimensiunile ei universale.Vedem cum eroina, pe nume Nuţa, îndrăgostită la vârsta de 18 ani, deşi despărţită brutal de iubitul ei, păstrează în inima ei Iubirea ce creşte în dimensiunea sa interioară. Sufletul ei cunoaşte adevărul spiritual, iar calea spirituală a vieţii îi arată sufletului evoluţia sa.

Din această trăire îşi ia eroina energia şi, peste ani, foloseşte prilejul pentru a-l întâlni, străbătând pentru asta mii de kilometri.

Îşi găseşte iubitul, pe nume Nikolai, dar acesta îşi trăia ultimile clipe de viaţă!

Întreaga viaţă eroina şi-a văzut iubitul ca pe o oglindă a Sinelui său Superior. A descoperit calea spirituală a Iubirii. Ea ştia că, de fapt, Sinele este pretudindeni şi emană strălucire către cei din jur când este conştient de existenţa lui Dumnezeu.

Iubirea de Dumnezeu, credinţa, i-au fost inspirate eroinei din copilărie de la părinţi şi din mentalul colectiv al acelor ani, fiind născută la 15 iulie 1927.

Se cunoscuseră în România, în anul 1945. Ea, elevă eminentă în ultima clasă de liceu, - „îmbrăcată în costum naţional, cu bluză albă de borangic, cusută cu roşu”-, el, maior, comandantul trupelor ruseşti în oraş, şi primul vals împreună sub privirile uluite ale asistenţei.

«Vârtejul era plăcut şi degetele ce-i atingeau mâna dreaptă erau pline de electricitate, un fluid foarte plăcut ce îl transmiteau...Părinţii colegelor Nuţei comentau cu înfrigurare: „De ce a deschis balul fata popii cu rusul şi nu cu colonelul român?” ».

Fiecare din cei doi eroi ai poveştii de iubire, după separare, au fost căsătoriţi, însă nu şi-au împlinit nevoia fundamentală de a iubi, de a fi iubiţi şi de a fi valorizaţi în acele ralaţii de angajament.

Când, după 15 ani, din iniţiativa Nuţei, cei doi se întâlnesc, ea îi povesti despre „nefericirea ei în căsătorie şi despre cei doi copii pe care-i pierduse înainte de naştere”, „El îi mai spuse că îi murise fiul cel mare, într-un accident de tramvai, celălalt de boală şi că soţia a preferat ca el să fie îngrijit de sora lui... Când îi spuse astea, se întristă profund. Nuţa simţi părerea de rău că şi el avea o căsnicie nereuşită, iar ceea ce-l legase de Ilena, copiii, muriseră.”

Ce să înţelegem de aici decât faptul că oamenii ar trebui să se căsătorească din dragoste şi să nu ţină seama de exterior. Părinţii Nuţei i-au interzis Iubirea! Cei doi îndrăgostiţi nici nu s-au sărutat vreodată!

Pe patul de suferinţă, cu ochii tot atât de calzi, luminoşi şi senini ca atunci când ea era elevă, iubitul Nuţei scrie pe o fotografie: „Prietenei scumpe inimii mele, din tinereţe, pentru lungă, lungă amintire. Cu ocazia întâlnirii noastre lângă Moskova, 5. VIII. 1960. Nikolai.”

Eroina Nuţa, scriitoarea de azi, Dr. Dr. Ana Tătaru, a păstrat lungă aminirea şi a scris cartea la o distanţă de 45 ani!

Iată ce face Iubirea! Iubirea nu moare! Nimic nu poate înlănţui sufletul omenesc!

Scriind cartea şi-a descărcat sufletul, s-a vindecat!

Şi la această întâlnire la o distanţă de 15 ani totul a rămas doar în suflet: „Cu cât se priveau mai mult, cu atât cuvintele dispăreau. Îşi vorbeau din priviri, se îmbrăţişau din priviri, dar timiditatea nu-i lăsa să îndrăznească. Ea l-ar fi mângâiat măcar pe obraz, dar se temea ca el să nu interpreteze gestul ca un gest de milă.”

Ea îi înmînează o fotografie a ei pe care a scris: „E greu şi să spun, e greu şi să nu spun, tot ce e în inima mea”.

Cartea MAIORUL, ca şi celelalte trei ce vorbesc despre viaţa autoarei, cărţi despre care vom vorbi în articolele noastre următoare, ne prezintă un univers eclectic, şi, astfel, citim despre Iubire, Istorie, Cultură, Dumnezeu.

(Continuăm)