Răspuns Doamnei Dr. Dr. Ana Tătaru

„Fericirea este echivalentă cu capacitatea de a iubi.”
George Călinescu
„Calea binelui are un nume:
se numeşte Iubire; în aceasta se poate găsi
cheia oricărei speranţe, pentru că Iubirea adevărată
îşi are rădăcinile în Dumnezeu însuşi.”

Viaţa noastră pământeană ne foloseşte pentru evoluţia spirituală numai dacă noi vrem să trăim responsabil şi cu mintea trează.
Am primit ca pe un omagiu opinia Doamnei Dr. Dr. Ana Tătaru cu privire la cartea mea „Confesiuni” şi ca pe o dovadă de simpatie, fiind cu totul de acord cu ceea ce a spus Garabet Ibrăileanu: „Celor pe care-i stimezi adu-le omagiul de a nu le ceda nimic din opiniile tale.” Cu alte cuvinte, aş spune: Celor pe care-i iubeşti, fă-le onoarea intransigenţei tale.
Desigur, în tinereţe, aş fi luat comunicarea telefonică a Doamnei profesor ca pe o critică, dar acum, în stadiu de evoluţie spirituală în care mă aflu, am recepţionat mesajul Domniei sale ca pe un sfat şi i-am mulţumit sincer. Mai precis, m-am simţit onorată că, citind cartea, şi-a exprimat o părere cu privire la două aspecte şi am constatat că pentru ambele are dreptate, iar eu voi ţine cont de îndrumările primite.
Folosesc drept pretext telefonul primit de la renumita personalitate, persoană cu pregătire în domeniul lingvisticii, adică o autoritate în domeniu, pentru a comunica cu Dumneavoastră, cititorii acestei rubrici.
Doamna Dr. Dr. Ana Tătaru, pe care eu o respect şi preţuiesc, a pus în discuţie sintagma scrisă de mine în textul de pe coperta IV a cărţii „Confesiuni” şi anume: „din Iubire pentru tot ce mă înconjoară”, spunându-mi că nu putem iubi pe toată lumea, şi tot ce ne înconjoară, şi că am exagerat prin felul în care m-am exprimat. De asemeni, m-a întrebat de ce nu am menţionat, la rubrica „date personale” publicată în cartea „Confesiuni”, titlul cărţilor juridice publicate şi mi-a sugerat, ca pe viitor, să arăt activitatea mea profesională, şi să nu vorbesc numai despre activitatea mea ca scriitoare din ultimii ani.
I-am spus că nu m-am gândit la asta şi că pe viitor voi menţiona mai multe date despre activitatea mea profesională de peste 30 ani în domeniul Legislaţiei de pensii şi a altor drepturi de asigurări soaciale. Am profesat într-un domeniu pe cale l-am iubit foarte mult de aceea am scris şi publicat douăsprezece cărţi juridice ca specialist recunoscut în domeniul pensiilor în România.
Acum, cu privire la înţelesul cuvintelor şi sintagmelor pe care le folosim în scrisul nostru, cred că mare parte dintre noi suntem cu dicţionarele pe masă când facem această muncă.
Doresc să amintesc că am avut şi am în atenţie, sensul şi înţelesul cuvintelor. Dovadă este şi faptul că mai demult, am publicat un articol pe care l-am intitulat „Să ne alegem cu grijă cuvintele”. Adevărat este că de învăţat, învăţăm toată viaţa.
Când am gândit şi scris: „din Iubire pentru tot ce mă înconjoară”, m-am referit la felul cum funcţionez, şi anume, gândesc şi doresc binele oamenilor, nu le fac nici un rău, chiar dacă am avut, în cei 61 de ani de viaţă, prilejul să fac rău unor oameni , nu l-am făcut şi nu voi face, deci sunt un om bun, şi sunt preocupată de a iubi oamenii aşa cum Dumnezeu ne iubeşte pe noi, iar eu am în minte că toate sunt de la Dumnezeu, şi, iubindu-l pe Dumnezeu, iubim tot ce e al Lui.
Urmare discuţiei cu Doamna Dr. Dr. Ana Tătaru, m-am gândit la gândirea mea în ceea ce priveşte verbul „a iubi” şi înţelesul cuvântul „iubire” şi am deschis şi recitit în câteva cărţi.

Pentru cuvântul IUBIRE, în DEX, scrie: „Faptul de a (se) iubi; sentiment de dragoste pentru o persoană de sex opus; relaţii de dragoste, amor, iubit. ♦ Sentiment de afecţiune (şi admiraţie) pentru cineva sau ceva.”
În DEX, la cuvântul IUBI, iubesc, verb tranzitiv şi reflexiv, scrie: „1. A fi îndrăgostit, a simţi o mare afecţiune pentru o persoană de sex opus. ♦ Reflexiv, reciproc. A avea relaţii sexuale cu o persoană de sex opus. 2. Tranz. Şi refl. Reciproc. A ţine extrem de mult la cineva sau la ceva.”
Pascal Ide spune: „... trecând de la iubirea sensibilă, care este una exterioară, la o iubire înrădăcinată în voinţă, o iubire de prietenie care ne face să intrăm în interiorul nostru. Însă toate acestea rămân încă închise în finitul uman. Oricât de mari ar fi iubirile noastre ele nu ne împlinesc toate aşteptările inimii. Există doar o a treia formă de iubire, care răspunde acestor aşteptări şi care este „iubirea divină” care nu este interioară sau exterioară ci este superioară. Şi în acest fel regăsim cei trei termeni care definesc iubirea în limba greacă: eros, filia, agape.”.
În legătură cu Iubirea, ne dăm seama cât de complicate sunt înţelesurile, câte feluri de iubiri sunt! Mai ales, pentru că sunt şi lucruri în Univers care nu sunt de la Forţele pozitive, adică de la Dumnezeu, ci sunt lucruri ce ţin de forţele negative. Sunt Sfinţi Părinţi care ne spun să iubim şi răul! Partea negativă a lucrurilor din Univers este îngăduită de Dumnezeu, fiind necesară evoluţiei în toate sensurile.
Recunosc faptul că sunt influenţată de cuvintele, auzite încă din mica mea copilărie la Sfânta Liturghie, ale Celui Care aducând o nouă Lege, Legea Iubirii, a fost răstignit, fiindcă Iubirea adusă de El era de nesuportat de cei din jur, şi de aceea, poate, chiar exagerat, simt că iubesc pe toată lumea, fără să cer nimic în schimb şi îmi manifest iubirea de multe ori prin tăcere şi printr-o oarecare izolare de lume ca să nu deranjez pe nimeni.
Un Sfânt Părinte spunea să repetăm: „Iubesc pe toată lumea”.
Eu, personal, ştiu că nu orice entitate înţelege, apreciază şi poate suporta o Mare Iubire în orice domeniu ar fi ea, pentru că oamenii sunt foarte diferiţi şi aflaţi pe trepte diferite de evoluţie spirituală! Unii oameni nu înţeleg nici că un semen al său îşi iubeşte cu adevărat şi până la sacrificiu profesia, sau ţara, dar ce să mai spunem de Iubirea sentimentală care, ca şi toate formele de Iubire, nu se vede şi, care, de multe ori există, trăieşte fără a fi mărturisită şi fără a cere nimic în schimb!
Vă invit să citim şi textul din Sfânta Scriptură, spus de Iisus Hristos:
„Poruncă nouă vă dau: Să vă iubiţi unii pe alţii! Aşa cum v’am iubit Eu, aşa şi voi să vă iubiţi unii pe alţii. Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, de veţi avea iubire unii pentru alţii. [...] Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unii pe alţii!”.( Biblia Bartolomeu, pag. 1574, 1575, Evanghelia după Ioan, Capitolul 13, versetele 34, 35. Capitolul 15, versetul 17.).
Pentru cititorii cărţii mele „Confesiuni”, am rugămintea să înţeleagă respectiva sintagmă ca fiind însumarea Iubirii mele pentru copii, oameni, natura înconjurătoare, faptele bune ale oamenilor, şi pentru ceea ce îmi umple sufletul, anume, cerul înstelat de deasupra mea, şi pentru ceea ce preocupă gândirea mea, anume legea morală din mine.
Simt în sufletul meu Iubirea-agapé ce e „esenţa însăşi a lui Dumnezeu”.
La iubirea- agapé m-am gândit când am scris sintagma în discuţie, iar acum am avut prilejul să mă explic, graţie omului de ştiinţă, Dr. Dr. Livia Ana Tătar, ce semnează, ca scriitor, Ana Tătaru, căreia îi aduc calde Mulţumiri şi Recunoştinţă.