Cuvântul vindecător al Jeniţei Naidin

Scriitoarea Jeniţa Naidin ne propune, pentru a patra dată, întâlnirea cu cuvântul ei în carte. Volumul „Cuvântul vindecător”, apărut la Editura Casa Cărţii de Ştiinţă. Volumul este o declaraţie de iubire pentru literatură şi cuprinde editorialele din rubrica „Cuvântul vindecător”, apărută în cotidianul „Răsunetul”, în perioada decembrie 2009 – septembrie 2010.

Primul capitol debutează cu un „Îndrumar de supravieţuire”, pornind de la cartea cu acelaşi nume a scriitorului Serghei Nikolaevici Lazarev, prin care aflăm că rugăciunea înseamnă păstrarea legăturii cu Dumnezeu, mintea noastră fiind mai limpede şi găsind astfel soluţii adecvate situaţiei. Despre „Flacăra violetă” cartea doctorului Teodor Vasile, Jeniţa Naidin spune că este o terapie complementară integrativ holistică, creată prin întrepătrunderea elementelor psiho-terapeutice experienţiale, cu tehnici specifice abordate din medicina alternativă. În fiecare text, scriitoarea aduce date despre legătura psihologică cu cărţile, aflând astfel că prin lectură ne eliberăm de frică şi putem afla cine suntem cu adevărat. Volumul „Dumnezeu la Bruxelles”, scris de prof. univ. dr. Radu Carp, este o elegie care are ca mesaj valoarea arhietipală a divinităţii. „Mesajele ascunse din apă” este o altă carte asupra căreia se apleacă scriitoarea, Masaru Emoto impresionând prin armonie şi construcţia riguroasă. Pentru a influenţa pozitiv pe cei din jurul nostru trebuie să fim, la rândul nostru, oameni deschişi, la fel ca Gheorghe Mizgan care, prin cartea de poezii „Aripi astrale” ne înfăţişează stări de visare, dorinţă, sărbătoare, care descoperă, conform publicistului, un suflet mare.

Opera „Chipul Mântuitorului în iconografie”, scrisă de duhovnicul Sofian Boghiu, este, după cum declară Jeniţa Naidin, o lucrare al lui Dumnezeu, care a făcut ca chipul fiului său să rămână peste milenii şi să fie zugrăvit de îngeri şi, mai apoi, de oameni. Multe şi interesante sunt referirile la cărţile de filozofie şi religie aflate în biblioteca sufletului Jeniţei Naidin. Din fiecare se desprinde un cuvânt de vindecare. Poposim, pentru câteva clipe, asupra cărţii „Casa Teslarului”, a părintelui Ioan Pintea, în care se descifrează o cheie ce se numeşte credinţa că Dumnezeu este adâncul cunoaşterii şi iubire. Poeziile preotului Ioan Pintea au cuvinte ce deţin în ele însele integralitatea fiinţei poetului.

După un material de mulţumiri şi recunoştinţă pentru minunatele cărţi ale dr. dr. Ana Tătaru, poposim pentru câteva clipe la Sinagoga Bistriţa, la concertul susţinut de familia Marica. Un amplu spaţiu este dedicat poetului Mircea Petean, care are o operă bine structurată, conturând o frumoasă poveste de dragoste. Profesorii Florentina şi Vasile Găurean încredinţează în manuscris Jeniţei Naidin cartea „Eminescu şi Ovidiu – o paralelă peste veacuri” despre care criticul spune că descoperă doi însemnaţi exegeţi cu privire la opera celor doi mari înaintaşi. Aşteptăm şi noi cu nerăbdare cărţile celor doi oameni de cultură, mai ales că ştim că sunt în aşteptare volume de poezie critică, precum şi eseuri filozofice.

Convinşi că iubirea se construieşte în noi, poposim mai departe prin intermediul literelor în atmosfera literară creată de Olimpiu Nuşfelean, în volumul de proză „Un om fără aripi”, în care descoperim doi poli ai fiinţei – natura şi individualitatea. Reportajele despre mănăstirile Salva şi Nicula ne fac să pătrundem în interiorul sufletului, unde iubirea, înţelepciunea şi frumuseţea sunt prezente de-a pururi.

Cartea „Şarpele de vânt” a poetei Ana Zegrean descătuşează sufletul în toată splendoarea lui. Poeziile lui Aurel I. Borgovan sunt pe teme diverse, toate atrăgătoare, iar volumul „Rezonanţe acute” al Virginiei Brănescu aduce „poezia asemeni aripilor de îngeri”.

Capitolul II cuprinde referinţe critice despre Jeniţa Naidin, creionate într-un mod luminos de Virginia Brănescu, Vasile Găurean, Alina Cristina Ştir, Natalia David, Gheorghe Mizgan.

În capitolul III scriitoarea aduce câteva confesiuni despre satul natal, Băbuşa, apărute şi în volumul „Ipostaze existenţiale din lumea satului tradiţional”, coordonat de prof. Doina Macarie.

În încheiere, reţinem fraza „Sunt recunoscătoare leagănului copilăriei mele” care ascunde trăirile existenţiale ale unui om care dăruieşte din lecturile lui, prin intermediul unei cărţi, o lume plină de frumuseţi. Precum sufletul autoarei – Jeniţa Naidin.