Când Dumnezeu grăit-a prin noi

„Ce stupidă e tânguiala oamenilor că nu există constituţii bune.Cu un material atât de nereuşit ca acesta uman,cum să faci comunităţi sau o comunitate ideală?” Constantin Noica

Mai stupidă însă,decât această „tânguială”,este promisiunea că „totul va fi bine”.Ca la americani,întrucât ăştia sunt optimişti chiar şi atunci când vreo nenorocire le astupă protezele în latrină:„Don’t worry.Everything will be all right”.

Deşi nu sunt atât de prăpăstios şi,în măsura în care ruinele îmi crează stări artistice şi nebănuite nostalgii,accept degradarea (chiar şi pe cea morală),cu condiţia să-mi fie lăsate ruinele în pace!!!Dar călăii se transformă în turişti şi vin,mai pe urmă ,să ne fotografieze plăgile.Sau se transformă în surori medicale decoltate,amabile şi ne pun plasturi pe orbite,pe fesele opărite ori smulse de obuze şi,pe buze,n-au decât psalmi şi poieniţe paradisiace.Accept înfrângerile,întrucât ele,în chip paradoxal,mi-au dăruit credinţa în Dumnezeu şi speranţa într-o lume mai bună,dar Isus a avut măcar şansa să-L îmbălsămeze şi să-L îngroape cei din neamul Lui.De această dată,Iuda nu s-a mai spânzurat şi nici nu şi-a mai vărsat măruntaiele pe „Ogorul Sângelui”,ci trasează „proiecte” şi „programe” cu privire le el şi la poieniţa paradisiacă,goală şi globală,ce va deveni România când progeniturile ei nu vor mai şti nici măcar o înjurătură în limba lui Eminescu.În generozitatea domniei sale,Iuda găseşte cu cale să ia cu camătă arginţii preţioşi,şi să-şi răsplătească sacerdoţii,şmenarii şi ibovnica neamului cu dânşii.Să ştiţi că aici nu mă refer la preşedintele României,căci stă scris în Lege:„să nu vorbeşti de rău pe mai marele poporului tău”,ci la preşedintele Syracuzei şi la toţi cei ca el.

Dacă tot am împlinit Legea,să revenim la oile noastre,care nu mai sunt ale noastre,dar care tot ale noastre se cheamă că sunt,şi să găsim păşuni verzi pentru ele,nu numai locuri ferite cu verdeaţă,unde s-a dus toată speranţa şi toată îmbuibarea lumii.Soluţia ar fi ca Syracuza să iasă cât mai repede de pe unde s-a băgat şi să-şi vâre speranţele în cutia milei,despre care Dumnezeu nu mai vrea să audă nicio rugăciune şi nici un psalm,poate,cine ştie,în marea Lui îndurare,ne va pricopsi cu nişte păstori mai de soi.

Dar,repet,nu-mi fac iluzia că o să mă asculte pe mine cineva,devreme ce nici pe El nu l-au ascultat,când drept glăsuise astfel:„Tot aşa însă,deodată zic despre un neam,sau despre o împărăţie,că-l voi zidi sau că-l voi sădi.Dar dacă neamul acesta face ce este rău înaintea Mea,şi n-ascultă glasul Meu,atunci Îmi pare rău şi de binele pe care aveam de gând să i-l fac.” Ieremia 18.9,10

Nu confundaţi Creştinismul din catacombe cu cel ce slujeşte la curţile împăraţilor.În realitate,Creştinismul care i-a însufleţit pe apostoli şi pe discipolii care imediat i-au urmat,n-a durat decât puţin peste o sută de ani,adică o generaţie de oameni.Acesta este şi motivul pentru care Isus a făcut controversata afirmaţie:„Adevărat vă spun,că nu va trece neamul acesta până nu se vor întâmpla toate aceste lucruri.” Matei 24.34 Sau aceasta şi mai bizară,care slăbeşte ţesăturile tuturor doctrinelor religioase creştine,şi despre care,cu voia Lui,îmi rezerv dreptul de a nu spune nimic,întrucât este piatra de poticnire care îi opreşte pe unii,iar pe mine mă pune la adăpost:”Adevărat vă spun că unii din cei ce stau aici nu vor gusta moartea până nu vor vedea pe Fiul omului venind în Împărăţia Sa.” Matei 16.28 Creştinismul nu intră în legalitate decât cu picioarele tăiate.Şi totuşi, „cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc Evanghelie!”

În nefireasca vieţuire sau convieţuire cu îngerii,doar dracii candidează pentru ierarhiile înalte.Ceilalţi sunt unşi ai Domnului,dacă li se întâmplă să stăpânească peste vreun neam.Din fericire,nu se prea întâmplă,deoarece ştiu ei prea bine că:„omul pus în cinste nu dăinuieşte,ci este ca dobitoacele care se taie.” Psalmul 49.12

Cât despre situaţia deplorabilă în care se află acum România,nu e mare lucru de ştiut,întrucât în politica modernă nu se ştie,se acţionează,iar consecinţele acestei hărnicii electorale le îndurăm cu toţii,până vom şti că e neapărat necesar să mai şi ştim ce facem.Atâta timp cât cumetriile permit ascensiunea pugiliştilor până la nivel de ministeriat şi chiar mai departe,România va rămâne aşa cum am spus mai dintâi,„un târg de sclavi şi de prostituate”.Însă primejdia care ne paşte,în perspectivă,este dispariţia treptată şi controlată a tot ce ne place nouă să numim spirit românesc.România nu este doar un trib,ci o naţiune încărcată de istorie şi de idealuri creştine,înrudită cu destinul „Poporului Sfânt”,care a pătimit şi pe uliţele noastre.Se spune despre poporul român că n-ar avea „vocaţie istorică” şi că n-ar fi cine ştie ce de el,devreme ce nu are printre vestigiile istorice nici măcar un lagăr de exterminare ca lumea.Asta-i bârfă,domnilor!Avem şi noi o lege şi vreo câteva bricege încercate pe spinările jidanilor,în pieile ţiganilor şi pe sub şezuturile ungurilor,pe care vi le putem arăta,dacă astfel de izbânzi ne pot aduce vreun titlu nobiliar,alături de popoarele „civilizate”,late şi cu „vocaţie istorică.”Iete,drace,izbândă!Aţi uitat câte turbane am zburat noi cu ghioaga,şi câte orgolii am „botezat” în Dunăre,precum Înainte Mergătorul în râul Iordan?!Şi-ar mai fi încăput cohorte întregi la „sfânta împărtăşanie”,căci mare fuse şi este această scurgere de ape,dar s-a zbârcit semiluna pentru totdeauna şi le pieri pofta de „vocaţii istorice”,aşişderi.Altminteri,aţi mai fi muls voi „capre siderale” la paştele cailor,şi-aţi mai fi purtat voi cruciade prin gheţurile Arcticii ori supravegheaţi de bone prin curţile caselor părinteşti!!!

Chiar şi mândria imperiului american se va izbi de un ţărm pe care nu-l va putea trece şi de un popor pe care nu-l va putea înrobi,chiar dacă,în disperarea lui,acest neam de zdrenţe va ajunge să-şi mănânce excrementele şi nu va mai şti numărul anilor în drumul său spre libertate şi spre împlinirea Sfintelor Scripturi.

„Căci iată că voi ridica în ţară un păstor,căruia nu-i va păsa de oile care pier;nu se va duce să caute pe cele mai tinere,nu va vindeca pe cele rănite,nu va îngriji de cele sănătoase…” Zaharia 11.16

IOAN POP