temniţele libertăţii

„Dacă vezi un om care se crede înţelept,poţi să ai mai multă nădejde pentru un nebun decât pentru el". Proverbe 26.12

Proverbe 26.12

Înţelepciunea nu porneşte de la oameni,dar poate ajunge până la ei, dacă nu folosesc umbrela.Când plouă sau când răsare soarele. Cel mai impermeabil veşmânt este orgoliul,dar şi împotriva arşiţei se dovedeşte la fel de util, întrucât e o chestie mică,meschină pe care, nu numai că o ai tot timpul cu tine.lipită de cerbice, clar-obscură, pliantă şi surdă, ci, îndelung mânuită.O poţi folosi chiar şi atunci când nu ai dreptate, ca pe un câine de pază-redutabilă armă!

Orgoliul este fratele din curvie al demnităţii. Adesea, aceşti termeni se confundă.deşi,în esenţă, se elimină reciproc. Nu pot convieţui - unul dintre aceştia trebuie să moară precum Abel. Care nu putea moşteni împreună cu Cain. Astfel,Cain a moştenit pământul, iar Abel, cerul. Chiar şi între gelozie şi invidie există o diferenţă,mai mult decât sensibilă: bunăoară. Gelozia se naşte atunci când eşti îndreptăţit să trăieşti acest resentiment, iar invidia,dimpotrivă,când nu eşti îndreptăţit. De pildă, un tânăr care ucide din „gelozie” pentru o fată, care nu-i împărtăşeşte sentimentele, şi nici nu-i este nevastă, lucru ce i-ar putea justifica, oarecum, gestul, chiar dacă sentimentele nu sunt reciproce, este departe de a fi îndreptăţit în revolta sa. Dacă săvârşeşte crima. Îndreptăţit de statutul de soţ, prin „taina cununiei”, are circumstanţe atenuante.dar îi lipseşte demnitatea, întrucât aceasta te face superior statutului de om, legea însăşi devenind o unealtă rudimentară,primitivă la care nu apelează decât cei ce nu ştiu să piardă.

„Dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub Lege.” Galateni 5.18 Cu atât mai puţin vor avea legile oamenilor, asupra voastră, putere de viaţă şi de moarte. Legea osândeşte,ucide,fie că vine de la oameni, fie că vine de la Dumnezeu, şi nu creează libertăţi, ci temniţe ale unor libertăţi sterile, i!uzorii. „De ce nu răbdaţi mai bine paguba?” 1 Corinteni 6.7

Altminteri, gândiţi-vă ce mutră ar face moartea sau magistraţii dacă v-aţi lipsi de serviciile lor!

Existenţa morţii şi a magistraţilor, cu legile lor stufoase, nu dovedeşte decât cusurul că nu sunteţi decât nişte oameni, deşi Dumnezeu v-a numit fii ai Lui, adică ceva mai mult de atât.

„Deci ,când aveţi neînţelegeri pentru lucrurile vieţii acesteia, voi puneţi judecători pe aceia pe care Biserica nu-i bagă în seamă?” 1 Corinteni 6.4 Ce duh vă călăuzeşte? Lăcomia, fraţii mei, orgoliul, infatuarea, ura şi simţul proprietăţii! Al câtelea simţ o fi ăsta?

Când lupţi pentru un drept care îţi revine,în virtutea unor legi pământeşti sau cereşti,râvna şi sacrificiul tot mai găsesc justificare în mintea mea,dar să lupţi pentru ceva ce nu e al tău,precum vandalii şi imperialiştii...îl văd pe dracu’ , iar când apare ăsta, unul din noi trebuie să dispară, altfel, pace nu se face!

In virtutea acestei raţiuni şi a simţului proprietăţii, nepoftiţi musafiri ai mei.luaţi pământ în gură din pământul acestei ţări şi haideţi să ne judecămjnainte să ne judece Dumnezeu! Cine dracu’ v-a botezat, de aveţi îndrăzneala să vă numiţi creştini, şerpi ce sunteţi?! În numele cărui hristos vă hrăniţi ura împotriva noastră, când noi v-am dat de soţii fiicele noastre şi v-am ridicat progeniturile în „Sfatul Ţării”? Ai cui fii sunteţi voi, dacă ne întoarceţi binele cu rău şi ne ocărâţi neamul la porţile ceacanăilor cu „vocaţie istorică”, acestor diavoli care i-au târât pe evrei în lagărele de exterminare şi i-au aruncat pe creştini hrană leilor? A scăpat oare vreun neprihănit de ura acestor dihori democraţi care ne ţin predici acum despre libertate şi, chipurile, „drepturile omului”? Pe cine dracu’ vor ei să „globalizeze”? Pe cine cred ei proşti? Nu sunteţi decât păduchii acestor câini hoitarii. Ar trebui să rătăciţi prin mlaştini şi prin pustiuri vreme de patru ori câte patruzeci de ani, ca să piară sămânţa celor care spun că sunt creştini şi nu suntxu hoitari şi cu păduchi cu tot! Luaţi pământ în gură şi aceasta să fie „anafura” voastră,căci cu noi nu mai aveţi nimic de „împărtăşit”, până nu vă veţi smeri, înainte chiar de a vă smeri Dumnezeu!!! Iar dacă El v-a trimis, dacă vrea Dumnezeu să ne osândească pentru vreo vină, atunci soarta Ierusalimului să fie şi a noastră! Împlinească-se, dar, această osândă! Dar grăbiţi-vă, altfel îmi pierd răbdarea trasnsform duhul în hingherie!

Ioan Pop

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5