Inteligenţa emoţională aplicată

Dezbaterile despre faptul dacă inteligenţa emoţională este dobândită prin experienţa vieţii sau este înscrisă în genele noastre, cât şi faptul că luăm mereu cunoştinţă de roadele cercetărilor ştiinţifice cu privire la neurologia afectelor şi în ce fel creierul controlează emoţiile ne fascinează.

Din cartea Inteligenţa emoţională scrisă de Daniel Goleman, jurnalist şi cercetător în domeniul psihologiei clinice şi ştiinţelor comportamentale, am ales să vorbim, succint, astăzi despre inteligenţa emoţională aplicată.

Pentru fiinţa umană este deosebit de importantă maturizarea pentru a trăi o viaţă conştientă, autonomă, independentă.

Capacităţile umane care determină o maturizare completă sunt: capacitatea de a iubi şi capacitatea de a munci.

Îngrijorarea cercetătorilor că maturitatea este pusă în pericol vine de la faptul că în lume instituţia căsătoriei este precară, rata divorţurilor fiind în creştere. Mai mult ca oricând inteligenţa emoţională este importantă.

Legăturile dintre soţ şi soţie – greşelile emoţionale care îi pot determina să se despartă – au fost analizate în ultimul timp cu mare precizie. S-au făcut măsurători psihologice foarte sofisticate, care permit urmărirea clipă de clipă a nuanţelor emoţionale la nivelul cuplului.

Oamenii de ştiinţă sunt acum capabili să detecteze valurile invizibile de adrenalină ale soţului, precum şi creşterile bruşte de tensiune, să observe trecătoare, dar grăitoare microemoţii care se strecoară pe chipul soţiei lui.

Aceste măsurători fiziologice scot la iveală un subtext biologic ascuns, care contribuie la dificultăţile cuplului, un nivel critic al realităţii emoţionale care este de obicei imperceptibil sau trecut cu vederea de către cupluri. Aceste măsurători arată care sunt forţele emoţionale care păstrează o căsnicie sau o distrug.

Greşelile apar de la bun început din pricina diferenţelor dintre lumea emoţională a fetelor şi cea a băieţilor.

Rădăcina acestor diferenţe emoţionale, chiar dacă în parte este biologică, se află şi în copilărie, respectiv în cele două lumi emoţionale în care trăiesc băieţii şi fetele pe măsură ce cresc.

Cercetările care s-au făcut în legătură cu aceste două lumi separate arată că barierele dintre ele se întăresc nu numai din cauza jocurilor diferite pe care le preferă băieţii şi fetele, dar şi de teama încercată de copiii mici de a nu fi ironizaţi pentru că au o „iubită” sau un „iubit”.

Copiii mici au prietenii îndeosebi cu copii de sex opus până pe la cinci ani, apoi spre şapte ani au prietenii cu copii de acelaşi sex. Astfel, constatăm că aceste universuri sociale separate se intersectează foarte puţin până la adolescenţă, când încep întâlnirile sentimentale.

Când încep aceste întâlniri se întâmplă că adolescenţii sunt ironizaţi de rude, prieteni mai mari şi de aici infantilizarea şi inhibarea lor.

Este bine să li se vorbească de către părinţi şi educatori cu iubire şi înţelegere, ca unei persoane egale lor, şi astfel, adolescenţii vor deveni oameni maturi capabili să aibă căsătorii reuşite. Trăindu-şi viaţa în familii diferite, şcoli diferite, băieţii şi fetele învaţă lucruri total diferite despre felul în care să îşi stăpânească emoţiile.

Se pare că femeile intră în căsnicie pregătite pentru rolul de administrator emoţional, de aceea unii soţi se miră de faptul că, în timp ce el doreşte să facă diverse lucruri, soţia doreşte să vorbească împreună.

Cercetările au mai scos în evidenţă faptul că: tăcerea crescândă a soţilor se datorează şi faptului că bărbaţii sunt mai optimişti în privinţa căsniciei lor, în vreme ce soţiile se preocupă de toate problemele ce apar. Încetineala cu care bărbaţii deschid discuţiile incomode într-o relaţie, se datorează relativei lor incapacităţi de a interpreta exprimarea facială a emoţiei, mai ales că unii nici nu se uită în ochii interlocutorului.

De fapt, de felul cum discută un cuplu despre punctele delicate din viaţa lor, depinde soarta căsniciei lor. Emoţiile dificile trebuiesc abordate.

Într-o căsnicie sănătoasă, bazată pe iubire, soţul şi soţia se simt liberi să-şi exprime nemulţumirile, nu le este frică să vorbească, iar când discuţia este în termeni civilizaţi şi se spune adevărul se instalează armonia.