Cum e rusul nu e nimeni

Ca să-i îndemne pe oameni să muncească până-şi dau duhul, e de la sine înţeles că nu iubeau comuniştii sărbătorile. Cele câteva serbări muncitoreşti presărate în lungul anului serveau doar la preamărirea publică a unicului şi multiubitului conducător cu mână de fier şi cruzime de oţel (contra duşmanului de clasă).

Pentru a stimula prostimea la muncă, se confecţionau recorduri, cele mai cunoscute performanţe fiind botezate după numele unui Stahanov, care a scos cărbune de săte sperii (uitându-se a zice că l-a scos cu o trupă de ortaci şi nu singur).

O femeie – zice-se – nu a coborât şapte zile de pe tractor, continuând să are. Pe tractor se poate sta şapte zile, dar să şi ari, asta nu, desigur. Fiindcă ţi se isprăveşte motorina, cred, şi trebuie să faci plinul.

De vede că dormea mai deloc, ca italianul pe care l-a trântit măgarul cu capul de rădăcina unui măslin (şi nu mai dormea), iar apoi şi nemţoaica ce nu a mâncat circa 30 de ani neavând nevoie de hrană – minunea lui Dumnezeu. Ei bine, straşnica femeie sovietică le reunea pe cele două cazuri, la care se adaugă hărnicia muncitorească.

De inventat ziceau că ei le-au inventat toate: şi radioul şi toate, iar un stup de albine a dat 461 kg de miere. Nu se ştie dacă şi minciuna gogonată e inventată de asemenea minţi dăruite de natură (nu de Dumnezeu, fireşte).