Despre vârstele şi faptele noastre

Inginerul Vasile Tabără a ieşit la pensie. Asta e un fel de a zice, fiindcă ing. Tabără este aidoma ţăranului care nu pune niciodată coasa în cui. Munceşte toată viaţa. Aşa şi colegul nostru este întruchiparea ţăranului, pe care-l cunoaşte cel mai bine, pentru că se trage din Prislopul lui Rebreanu, scriitorul care făcea elogiul truditorului gliei, la intrarea în Academie, prin acel memorabil discurs „Laudă ţăranului român”. Despre Vasile Tabără se pot scrie şi spune multe şi mult. A făcut atâtea lucruri remarcabile încât este greu, într-un articol de ziar să le enumeri. CV-ul lui este foarte bogat. După absolvirea Agronomiei la Cluj, prin 1965, a luat pentru întâia oară contact cu lumea reală a satului, la Crainimăt, făcând şi atunci, din stagiatură, din profesie un cult al muncii, chiar dacă se spune că la agricultură toţi se pricep. Apoi, prin toamna anului 1971, a luat condeiul în mână, devenind ziarist profesionist, practicând această meserie mai bine de două decenii. Scriitura lui despre ţăran şi sat, cu bucuriile, cu necazurile, cu drame, cu viaţa complexă a satului ardelean a constuit un crez. Articolele acidulate, foarte critice, nu odată au deranjat pe mai marii de atunci ai judeţului, cu consecinţe nu tocmai faste pentru jurnalist. La evenimentele din decembrie 1989, Vasile Tabără, se putea oare?, s-a aflat în primele rânduri primind, cu acte în regulă, calitatea de revoluţionar. Revoluţionarul din articolele publicistice, de ziar, devine tot revoluţionar şi în viaţa tumultoasă a anilor ce au urmat. Devine redactor şef al „Răsunetului”, iniţiind manifestări care şi astăzi captează atenţia celor din agricultură. Este „părintele” Zilei Tânărului Fermier, ediţia I având loc la Prislop, unde ing. Tabără ne-a prezentat un lot de cartofi, demonstrativ, de mare calitate. Este şi un specialist în cultura cartofului, ca o recunoaştere este şi faptul că a lucrat la Institutul de profil de la Braşov. A mai fost conducătorul cadastriştilor bistriţeni, fiind şi în prezent un expert recunoscut şi mult solicitat de beneficiari, deţinători de suprafeţe agricole. În această meserie a colindat în lung şi-n lat judeţul, cunoaşte ca nimeni altul fiecare comună, cu dealurile, munţii şi păşunile pe care le-a măsurat în toţi aceşti ani. La biroul lui de pe str. Slavici din Bistriţa, telefonul n-are astâmpăr. Oamenii îl caută. Este un expert, nu numai în măsurarea terenurilor, meticulos, atent la detalii, dar şi în viaţa privată. Acasă, la Prislop, deţine o gospodărie modernă. O gospodărie cu pomi fructiferi, legume, păsări. Este un autentic crescător de păsări. Curcani de 30 kg ori pui la 4-5 kg nu găseşti oriunde. Aşa cum pe vremuri era şi crescător de nutri şi iepuri. Vasile Tabără, încet, încet se lasă de „meserie”. Agapa oferită colegilor şi prietenilor, zilele trecute, n-a încheiat o activitate, ci a creat un moment de bilanţ şi, poate, de încetinire a ei. Tabără n-are astâmpăr. Nu poate sta locului, fără să facă nimic. Aşa că mai poate fi întâlnit în judeţ. Până-şi va încheia misiunea. Şi cum spuneam la începutul acestor rânduri, ing. Tabără este copia fidelă a Glanetaşului care n-a dorit altceva decât să muncească, să aibă pământ, să fie cineva. Şi Vasile Tabără este cineva în judeţul Bistriţa-Năsăud şi nu numai. La mulţi ani şi încă multă putere de muncă!