Ing. Aurel Onigaş – un înrădăcinat în pomicultură

Cu rădăcini adânci, viguroase, la ţară, inginerul Aurel Onigaş a rămas acelaşi om al satului, la naturii, iar glasul obârşiei sale rurale l-a făcut să se statornicească pentru vecie la sat. La Dipşa şi-a găsit liniştea copilăriei şi, aici, iată, peste ani, a revenit pentru o nouă rânduială a lucrurilor. După studii universitare a intrat în producţie, în agricultură. Adevărata vocaţie şi-a găsit-o o dată cu înfiinţarea unei firme cu specific pomicol, „Pombis”, un nume devenit, peste ani, de referinţă în horticultura ţării. Inginerul Onigaş s-a înfrăţit cu livezile de la care a învăţat multe şi pe care le preţuieşte aidoma unei fiinţe vii. La Dipşa avea pepinieră, la Ciceu Mihăieşti face experimente, la Viişoara sucul „Alma”, iar rezultatele sunt pe măsura strădaniilor depuse. Zi de zi este în câmp şi priveşte fiecare pom ca pe o ibovnică, cum ar spune cineva. Îl studiază atent, se apleacă asupra ramurilor, numără mugurii de rod, iar toamna merele. Plantaţia de meri şi pruni din cele două locaţii, respectiv Ciceu Mihăieşti şi Dipşa, este viaţa lui. Şi se bucură ori se întristează, după cum sunt vremurile. A învăţat atât de la specialiştii români, cât şi de la cei străini cum se face o pomicultură performantă. Merele de Pombis, după o muncă asiduă, l-au şi răsplătit. Ele au ceva aparte fiindcă în fiecare măr este încorporată multă dragoste, muncă şi sudoare. Inginerul Onigaş n-are astâmpăr. Fie că-i primăvară, toamnă sau iarnă, ne spune acesta, pomii au nevoie de intervenţia noastră, de grija specialistului şi a lucrătorului. Iar livada, ferma în ansamblu, este o adevărată uzină vie care trăieşte prin noi. La recoltat, depozitat sau livrat se lucrează în flux continuu. Extinderea plantaţiilor, modernizarea fermei este pe agenda zilnică a inginerului Onigaş.
La Dipşa s-a născut o a doua pasiune, a prins contur şi zootehnia. Câteva zeci de exemplare de vaci performante, decupate parcă din reviste, întregesc şi înnobilează o activitate pentru care inginerul Onigaş se zbate zi de zi. Responsabilităţile uriaşe nu-l împiedică pe acesta să rămână mereu acelaşi om: jovial, povestitor cu de-amănuntul când e vorba de pomi şi vite, amabil şi binevoitor, mereu preocupat de mersul înainte al afacerii pe care o administrează, deşi uneori se mai şi supără pentru modul cum merg câteodată treburile acestei ţări. Inginerul Aurel Onigaş, cu optimismul lui proverbial, continuă lupta, iar rezultatele nu întârzie să apară.
Un vrednic pomicultor, pentru care noi, consumatorii suntem mândri de vrednicia lui.

...................
Citiţi ediţia print