Bistriţa, ian. ’91. Dialog cu fata…

Mie, 08/27/2008 - 23:46

Nu te juca, dragă, cu focul, că s-ar putea să te arzi. Sunt obişnuit cu singurătatea. Pentru mine, singurătatea este un privilegiu. Ferească-te, Dumnezeu, de răzbunarea omului cumsecade!

Ruşii au un complex al urbanităţii, al civilizaţiei. Nu ştiu de ce fac aşa pe grozavii. Sunt duri, lipsiţi de sensibilitate, fără acel rafinament elementar al europeanului. Tendinţa lor spre filozofare ieftină, este de-a dreptul ridicolă şi insuportabilă. Probabil din cauza spaţiului, nu mai au timp să gândească. Când mergi mult, gândul se concentrează la destinaţie. Nu mai are răgaz pentru alte repere meditative.

Am văzut un individ care, pe un ger cumplit, mânca îngheţată.

Era o femeie alcătuită parcă din icre şi sex.

Mă suc la Cluj să-l văd pe V. Îl găsesc în camera de cămin. “Ce faci aici?” “Grevă studenţească”. Rămân uimit. Organizatorii, cu oameni la uşile de intrare, au interzis tuturor studenţilor căminişti să meargă la cursuri. Revendicau burse din partea statului şi condiţii civilizate de cazare şi masă. M-am supărat, dar până la urmă tot l-am invitat la Continental. “Sunteţi tatăl său?”, m-a interpelat un student de strajă la uşă. Am confirmat şi ne-a lăsat în pace. La Conti, V. n-a vrut să mănânce decât cartofi pai. Făcea yoga. Deci mâncare fără carne. I-am comandat o porţie dublă. I-am explicat că e în creştere şi are nevoie de calorii. Nici n-a vrut să audă. Slănina şi brânza de-acasă le-a dat portarului. M-am întors la Bistriţa cu inima încrâncenată de durere şi grijă.

Adaugă comentariu nou

Citiţi şi:

Design şi dezvoltare: Linuxship