Ţie, venerată

Ne-am cunoscut într-o seară,
Când ne plimbam pe alei,
Era din nou primăvară,
Ţia-am dăruit ghiocei.

Tu i-ai primit cu sfială,
Fără o vorbă să-mi spui,
Ţi-am mângăiat tâmpla-ţi albă,
Mai albă ca a nimănui.

De-atunci aştept primăvara
Să-ţi dăruiesc ghiocei
Care să-ţi amintească
De foşnetele de pe-alei.

E o poveste târzie
Pe care de ani o trăim,
Flacăra fericirii-i
Câtă vreme iubim.

Nicolae Groapă