Emoţii în bancă pentru pr. Dumitru Tomi, Iacob Naroş, Mircea Prahase, Lucian Bichigean, Ioan Seni…

Începutul acestei toamne deosebit de călduros şi strălucitor, îi întrunea pe absolvenţii anului 1964 a liceelor năsăudene – Şcoala Medie nr 1 (“George Coşbuc”) şi Şcoala Medie nr. 2. la împlinirea a 48 de ani de la absolvirea liceului. Liderii celor trei clase avuseseră ideea fericită ca după întâlnirea de 10 ani, viitoarele întâlniri să se realizeze din cinci in cinci ani, fapt ce a consolidat serios coeziunea acestor trei collective (două clase de la Nr. 1 şi o clasă de la Nr. 2) şi la fiecare întâlnire să constatăm că de fapt lipseau doar cei plecaţi într-o lume fără întoarcere, sau cei aflaţi la mari distanţe pe continentele lumii, iar după a 45-a întâlnire, absolvenţii au hotărât să se întâlnească anual, atâţi câţi vor mai avea norocul să reziste cernerii timpului..
Sosiţi din ţară, din judeţ sau din loco aveau in suflet şi in inimă bucuria reîntâlnirii, exprimată atât de sincer prin carisma fiecăruia. Sunt pensionaţi în totalitate, in mod firesc, la limită de vârstă. Câţiva dintre cei care au lucrat în învăţământul gimnazial, liceal sau universitar, mai încearcă plata cu ora, atât cât le permite sănătatea sau îndemnul de a fi plătiţi la un grad inferior de salarizare. Ceilalţi sunt mulţumiţi (!) de sănătatea şi gradul de bine cu care i-a hărăzit Bunul Dumnezeu, dorindu-şi parcă mai mult, împliniri cât mai consistente şi sigure pentru copiii şi nepoţii pe care-i au, sau multă sănătate şi mângăiere pentru proprii părinţi aflaţi încă in viaţă…
Dintre foştii profesori, doar familia Ştefan şi Otilia Tatay şi respectatul profesor Irimia Burcezan au putut onora cu prezenţa lor, fericita întâlnire, ceilalţi profesori, însoţiţi de elevii lor trecuţi la cele veşnice, ne-au putut însoţi doar cu pioasa lor tăcere. Ca de fiecare dată, foştii absolvenţi la întâlnire s-au bucurat din toată inima de cuvintele pline de har şi dar ale profesorilor care i-au pregătit pentru viaţă şi i-au însoţit cu gândurile lor cele mai nobile. Profesorul nostru de matematică – Ieremia Burcezan ne-a devenit noul diriginte, cel pe care l-am avut – Vicenţiu Sonea ne-a părăsit de mult, iar ca nou diriginte ne-a vrut cu tot dinadinsul, tot binele din lume. CV-ul fiecăruia dintre noi este încărcat de mulţumirile şi recunoştinţa binemeritată pentru bravul nostru profesor, pe care ni-l dorim fireşte, tot mai sănătos, bucuros şi însoţit de acelaşi umor plin de optimism, respect şi chiar admiraţie.
La iniţiativa organizatorilor – pr. Dumitru Tomi, Vasile Cleja, Ana Vaida.., întâlnirea foştilor absolvenţi a avut loc la Biserica ortodoxă de la Blocuri, unde s-a consumat un paos religios, înfăptuit de p.c. pr. Lucian Greab, în amintirea profesorilor şi colegilor trecuţi în veşnicie. Cuvântul de zidire al distinsului preot etala cu prisosinţă frumuseţea drumului parcurs de cei prezenţi, făcându-se pe de-o parte interpretul p.c. preot D-tru Tomi şi insistând pe de altă parte, pe starea de buni creştini ai absolvenţilor prezenţi la întâlnire.
Tradiţional, profesorul de arte vizuale – Lucian Bichigean şi-a răsfăţat colegii la fiecare întâlnire cu o expoziţie de pictură particulară prin care fiecare coleg îşi putea descoperi cu uşurinţă propriile emoţii artistice în faţa tablorilor sale. De altfel, pentru întâlnirea cu colegii săi, cu eforturi speciale s-a întors în mare grabă cu expoziţia sa, de la alte manifestări artistice pe plan naţional organizate prin ALZIAR la Sighişoara, Făgăraş şi Câmpulung Muscel. La întâlnirea din acest an a mai făcut o surpriză colegilor, oferindu-le volumul “Gânduri”, editura Karuna, Bistrţa, 2012, din care redau rândurile ce li se potrivesc colegilor săi pensinari: “Vine o vreme când te lasă/ Gândurile, faptele// Dar de toate, cui îi pasă,/ Nu-ţi rămân decât regretele...”/ (Toamna, din volumul citat, p. 29) sau: “Vine-o vreme de restrişte,/ Când puterile te lasă/ Din loc “caii” nu vor să mai mişte/ În final, de tine, la puţini le pasă” (Noroc, p. 95)
Agapa comună prilejuia celor prezenţi posibilitatea unui bogat schimb de impresii, comentarii pe seama evenimentelor din ţară, dar mai ales, pe şansele naţiunii române în viitorul apropiat sau mai îndepărtat. În ciuda deznădejdii sau dezamăgirilor care cuprind ţara, cei prezenţi de la “George Coşbuc” rămân optimişti: pr. Dumitru Tomi, Vasile Cleja, Maria Anton (Nicolin), Dorina Monda, Gavrilă Coruţiu, Nastasia Simionca (Moisil), Radu Ceteraş, Iacob Naroş, Mircea Prahase. Aceeaşi stare de încredere şi nădejde o încearcă şi cei de la Nr. 2: Elisabeta Albu, Elena Anisie (Stratulat), Viorica Anuţă (Bota), Lucian Bichigean, Maria Bindea (Nistor), Veronica Bota (Mihali), Floarea Butaciu (Gavriş), Ana Ceuca (Vaida), Ana Flămând (Bodriheic), Mariana Gâliciu (Braicu), Ironim Marţian, Leon Mâti, Adriana Mureşan, Margareta Mureşan (Gherman), Palage Palagea (Creţiu), Doina Sas (Tomoaie), Mariana Tătar (Popescu), Petru Nemeş şi Ioan Seni – semnatarul acestor rânduri.
Peintre cele dorite de absolvenţii prezenţi la întâlnire s-a reţinut implicarea lor la nivelul anului 2013, tot în prima sâmbătă din septembrie, a cât mai mulţi absolvenţi din ambele licee în manifestările prilejuite de împlinirea a 150 de ani de la înfiinţarea Gimnaziului Grăniceresc năsăudean, astăzi Colegiul Naţional “George Coşbuc”, fosta locaţie a celor două clase de absolvenţi ai anului 1964. În al doilea rând, se doreşte ca în 2014, când se împlinesc 50 de ani de la absolvirea liceului, manifestările absolvenţilor să fie mai complexe şi relevante în ceea ce priveşte implicarea lor civică sau familială, în reuşitele comunităţilor din care fac parte, oglinda anilor lor de viaţă.
Colegul lor, Ioan Seni, Năsăud.