Martirii din Dealul Crucii

Părintele Vasile Rus aduce, prin volumul „Martirii din Dealul Crucii”, un omagiu, în primul rând, jertfei bunicului, Toader Dumitru, ucis de Securitate, la 24 iunie 1949, alături de Bodiu Leonida şi Burdeţ Ioan. Aceşti luptători ai neamului românesc au fost aruncaţi într-o groapă comună, fără a avea dreptul la o judecată cinstită sau cel puţin să aibă un preot la umbra mormântului în ceasul înhumării şi o cruce care să dea mărturie despre jertfa lor. În 27 şi 28 aprilie 2009, în baza unor studii, mărturii şi sesizări asupra crimei săvârşite, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului, prin Marius Oprea şi Gheorghe Petrov, a desfăşurat în Dealul Crucii, în zona de întâlnire a hotarelor satelor Nepos, Feldru şi Rebra o acţiune de căutare a gropii comune şi deshumare a rămăşiţelor pământeşti a celor trei martiri. Astfel, a fost oficiată o slujbă religioasă, rămăşiţele lor fiind reînhumate în cimitirul din Bistriţa, cu onoruri militare, în prezenţa episcopului Vasile Someşanul, exact la 60 de ani de la săvârşirea crimei.
Volumul prezintă povestea acestor eroi ai neamului românesc, despre care securitatea spunea că fac parte din Garda Albă condusă de Leonida Bodiu. Viaţa lui Bodiu, reconstituită după propriile declaraţii, ar putea constitui subiectul unui film. Născut în Poiana Ilvei, devine locotenent în Armata Română în cel de-al doilea război mondial şi, pentru că vorbea fluent germana, primeşte misiunea de a urmări în secret şi a raporta pe toţi ofiţerii şi civilii care intră în contact neoficial cu autorităţile germane. Este apoi trimis pe front cu Divizia 13 Infanterie, cade prizonier în zona Stalingradului, devenind preşedintele Mişcării antifasciste din lagărele de ofiţeri. Revine în ţară, fiind acuzat pentru trădare şi dezertare, fiind condamnat la 25 de ani de muncă silnică. În 1948 este contacta de locuitorii comunei Rebrişoara pentru o organizaţie împotriva regimului instaurat în România, reuşind captarea personajelor cheie din comune (preoţi, notari, jandarmi, angajaţii primăriilor). De aici şi până la condamnare nu va mai fi decât un pas. Interesant este faptul că printre cei din Garda Albă se numără şi scriitorul Teohar Mihadaş. Impresionează povestea Domnicăi Burdeţ care, la împlinirea vârstei majoratului, va cunoaşte regimul dur al închisorii comuniste, dar şi lipsa iubirii părinteşti, tatăl ei fiind ucis de securitate. Apoi, portretul conturat bunicului de părintele Vasile Rus: „L-am cunoscut pe bunicul meu din ce îmi povestea tatăl meu despre el, dar şi aceste lucruri mi le spunea cu teamă. Cum a rămas orfan la 5 ani şi îşi căuta tatăl prin casă dar nu îl găsea. Cum după ce a fost prins de securitate a fost legat şi dus în faţa Primăriei din Rebra. Aici a fost chemat tot satul, soţia şi copiii lui. Tata Dumitru va fi legat de un stâlp şi bătut cu parul pe tot trupul, după care i-au străpuns gâtul”. Poveşti tulburătoare. Într-un final nepotul întâlnindu-şi bunicul la săvârşirea slujbei de reînhumare, dar şi prin intermediul acestei cărţi-omagiu.
Printre cei care semnează articole şi studii se numără Oana Ionel, Dorin Dobrincu, Mihai Şoica, Gheorghe Petrov. Cartea este ca o filă de istorie a ceea ce s-a întâmplat cu cei care au încercat să fie români drepţi.