Toader Dumitru în actele Securităţii din arhiva C.N.S.A.S

În anul acesta am avut bucuria sfântă de a intra în sediul C.N.S.A.S şi a citi declaraţia bunicului meu,dată în sediul Securităţii din Bistriţa la data de 10 martie 1949. Vă mărturisesc că,am plâns de emoţie parcurgându-i declaraţia ,mai ales că scrisul lui seamănă foarte bine cu cel al tatălui meu.
Din fişa personală aflată în arhiva C.N.S.A.S rezultă că Toader Dumitru ,fiul lui Mihăilă Toader a Minei, om respectat în comuna Rebra,membru al Partidului Ţărănesc, susţinător fervent al lui Iuliu Maniu,fost primar între 23 iunie 1946 - 24 august 1947, schimbat la instituirea comisiei interimare de conducere a comunei în care pătrunseseră masiv comuniştii, a fost declarat exploatator si chiabur, acuzat că era născut în America şi că la alegerile din 1946 nu permisese falsificarea voturilor.
Conform declaraţiei sale dată în faţa Securităţii rezultă că Toader Dumitru l-a întâlnit pe Bodiu Leonida :’’în anul 1940 fiindu-i comandant la Batalionul I Grăniceri de Gardă din Ploiesti’’.De atunci între cei doi,s-a legat o strânsă prietenie,iar în cursul anilor 1947 până în anul 1949 ,Toader Dumitru îl va găzdui de multe ori în casa sa pe locotenentul Bodiu Leonida ,după cum rezultă dintr-o adresă cu numărul 2621 a Securităţii Bistriţa din data de 6 septembrie 1947 adresată Securităţii Cluj:’’numitul Toader Dumitru a ţinut legătura cu Bodiu Leonida pe care l-a găzduit , întreţinându-l cu toate cele necesare.A fost vicepreşedinte al organizaţiei Liga Naţională Creştină, a iniţiat formarea grupării din Rebra compusă din 14 oameni, având ca tăinuitori şi simpatizanţi pe notarul comunei Valer Căpâlna, pe şeful postului de miliţie Dumitru Midrigan şi chiar pe preotul local Ştefan Mureşan. În plus, a contribuit la extinderea organizaţiei prin constituirea grupărilor din comuna vecină Parva formată din 7 oameni şi a grupării din Năsăud-Luşca. Conducea şedinţele grupărilor din Rebra şi Parva, atunci când nu putea fi prezent locotenentul Leonida Bodiu, în care îndemna la înarmarea şi instruirea membrilor organizaţiei pentru a-i alunga pe comunişti de la putere, în momentul în care izbucnea războiul anglo-americanilor împotriva sovieticilor.Suntem informaţi că numitul Toader Dumitru este un element periculos ,posedă armă şi revolver cât şi muniţie.’’
Potrivit Referatului Parchetului Militar Cluj:’’Toader Dumitru este un duşman înverşunat al regimului comunist.Este un element antidemocratic ,face instigaţii în comună agitând spiritele prin cuvintele:’’îi va lua dracul pe toţi comuniştii cât de curând,deoarece în scurt timp vor veni americanii şi îi vor omori pe toti ruşii iar conducerea guvernului o va lua Maniu’’.Numitul Toader Dumitru a instigat populaţia din comuna Rebra să nu predea cotele de lână la comunişti acuzând guvernul comunist că vrea să-i sărăcească pe ţărani fixându-le preţuri mici la produsele agricole şi pregătindu-se de înfiinţarea colhozului.Cu altă ocazie s-a exprimat contra actualului regim spunând că :’’el nu stă de vorbă cu golanii din P.C.R. şi că adevăratul partid format din cei mai buni gospodari este Partidul Ţărănesc al lui Maniu.’’Înainte de alegerile din 1946 a atras atenţia oamenilor să bage bine de seamă cum votează menţionând că toată armata este manistă, cu scopul de a ridica moralul maniştilor.La alegerile din 1946 Toader Dumitru, în calitate de primar al comunei Rebra ,împreună cu un grup de manişti,i-au luat la bătaie pe reprezentanţii grupului B.P.D(viitorul Partid Comunist Român) aducând prejudicii grave rezultatului alegerilor din comuna Rebra.Este un duşman înverşunat al actualului regim şi un element antidemocratic.’’

Dintr-o notă informativă cu numărul 3605 din data de 30 august 1947 rezultă că ;’’ Toader Dumitru este în rele relaţii cu secretarul celulei P.C.R din comuna Rebra lucrează intens contra guvernului prin propagandă vorbită îndemnând lumea să nu se înscrie în cooperative şi în partidele din B.P.D. ameninţându-l pe primarul comunist al comunei că dacă face politică comunistă îl omoară,spunând că asta se va întâmpla cu toţi cei care sunt de partea ruşilor.’’
La data de 12 februarie 1949 va fi arestat alături de ceilalţi membrii ai organizaţiei Liga Naţională Creştină din Rebra şi închis în beciurile Securităţii din Bistriţa.Va fi bătut groaznic de călăul Liviu Pangraţiu şi subalternii săi după cum mărturiseşte scriitorul Teohar Mihadaş,în cartea sa ‚’Pe muntele Ebal’’:’’l-au bătut pe Toader Dumitru la tălpi,peste obraji, cu pumnii, cu vârful cizmelor, peste gât, peste bust – când obosea de lovit cu mâinile,apuca cravaşa.’’
În dimineaţa zilei de 24 iunie 1949 ,Toader Dumitru s-a însemnat de trei ori cu semnul sfintei Cruci,privind în pământ cu durere, ştiind ce îl aşteaptă. În dimineaţa zilei de 24 iunie a anului 1949 Toader Dumitru, avea să fie ucis mişeleşte alături de Bodiu Leonida şi Burdeţ Ioan în Dealul Crucii de un comando al Securităţii Bistriţa condus de călăul Liviu Pangraţiu,şi aruncaţi într-o groapă comună fără a avea dreptul la o judecată cinstită,sau cel puţin să aibă un preot la umbra mormântului lor în ceasul înhumării şi o cruce care să dea mărturie despre jertfa lor.
Potrivit Ordonanţei de contumacie cu numărul 51972 din data de 29 octombrie 1949 va fi judecat în lipsă sub acuzaţia de fugă de sub escortă,acuzaţie care reiese dintr-o adresă cu numărul 4935 din data de 6 februarie 1950 a Securitaţii Cluj ,semnată de colonelul Mihai Patriciu şi adresată Parchetului Tribunalului Militar Cluj în care se spune:’’vă restituim alăturat mandatele de reţinere cu numerele 600,601,602 precum şi sentinţele privitor pe Bodiu Leonida,Burdeţ Ioan şi Toader Dumitru făcându-vă cunoscut că în timp ce s-a făcut’’reconstituirea faptelor’’ cei trei arestaţi au încercat să fugă şi au fost împuşcaţi mortal’’.
Pe lângă faptul că va fi ucis fără judecată,va fi acuzat de crimă de uneltire contra ordinii sociale şi condamnat prin sentinţa Tribunalului Militar Cluj cu numărul 1585 din data de 10 noiembrie 1949 la 20 de ani de muncă silnică şi confiscarea averii.
Dintr-un raport al Securităţii Bistriţa din data de 3 iunie 1968,intitulat:’’Raport de clasare a materialului privind pe numitul Toader Dumitru’’ se arată:’’numitul Toader Dumitru a activat în cadrul organizaţiei subversive Liga Naţională Creştină condusă de Bodiu Leonida până în anul 1949 când această organizaţie a fost ’lichidată’’cu care ocazie este împuşcat şi sus-numitul.Din declaraţia numitului Toader Leon,frate cu cel în cauză,rezultă că acesta a decedat în anul 1949 fiind împuşcat cu alţi membrii ai acestei organizaţii subversive.Din verificările efectuate de noi la Consiliul Provizoriu Comunal Rebra şi oraşul Năsăud nu este înregistrat decesul lui.’’
În hotărârea Tribunalului Judeţean Bistriţa-Năsăud cu numărul 753 din data de 3 noiembrie 1992 se arată:’’din mărturiile martorilor existente la dosarul cauzei rezultă că numitul Toader Dumitru în anul 1949 a fost ridicat de la domiciliu de către organele de Securitate ,iar la data de 24 iunie 1949 a fost împuşcat alături de Bodiu Leonida şi Burdeţ Ioan în locul numit Dealul Crucii de pe teritoriul fostei comune Nepos,împrejurare despre care au cunoştinţă toti locuitorii mai în vârstă din localitate.În acest sens stă mărturie şi opera autorului Teohar Mihadaş ‚’Pe Muntele Ebal’’,în care la pagina 101 este descris procesul numiţilor Bodiu Leonida,Burdeţ Ioan şi Toader Dumitru care nu au răspuns la apel ,la acea dată fiind deja executaţi.Pentru aceste motive,Tribunalul Bistriţa-Năsăud declară mort pe numitul Toader Dumitru ,fiul lui Mihăilă şi Maria,născut la 22 octombrie 1914,în localitatea Welland, districtul Ontario din Canada,cu ultimul domiciliu în comuna Rebra ,judeţul Bistriţa-Năsăud ,cu data de 24 iunie 1949.
La data de 5 iunie 2002 Compartimentul de Stare Civilă a Primăriei din Rebra va elibera pe numele lui Toader Dumitru certificatul de deces cu numărul 8 ,la menţiuni fiind trecută nota de:’’moarte prezumată’’.
L-am cunoscut pe bunicul meu din ce îmi povestea tatăl meu despre el,dar şi aceste lucruri mi le spunea cu teamă. Cum a rămas orfan la cinci ani şi îşi căuta tatăl prin casă dar nu îl găsea .Cum după ce a fost prins de Securitate, a fost legat şi dus în faţa Primăriei din Rebra. Aici a fost chemat tot satul, soţia si copiii lui.Tata Dumitru va fi legat de un stâlp şi bătut cu parul pe tot trupul, după care i-au străpuns gâtul.
După ce a fost bătut fără milă cu parul, lui Toader Dumitru i s-a introdus un caluş de lemn în gură şi bătut peste maxilare cu un lemn până când căluşul i-a rupt carnea de pe maxilare.
Uciderea fără judecată a lui Toader Dumitru va lăsa în urmă multă suferinţă. Soţia acestuia, Saveta Toader va rămâne văduvă cu trei copilaşi orfani şi fără nici un ajutor: Marta - orfană la 10 ani, Dumitru - 8 ani şi Ioan - 5 ani. Regimul comunist nu va permite văduvei Saveta să oficieze o slujbă a înmormântării pentru soţul ucis. Soţia Saveta, împreună cu fiica Marta, cu biserica închisă, în anul 1950 va fi ajutată de un preot din Năsăud, care în ascuns, de frica prigoanei comuniste, va oficia slujba Prohodului. Rămase fără nici un sprijin material, unui creştin din Nepos, rămas văduv, Dumitru Ioan i se va face milă de Saveta Toader şi de cei trei copiii ai ei, va merge după ei în Rebra, îi va sui în căruţă, ducând cu ei doar hainele de pe ei, să li se piardă urma şi i-a adus la casa lui din satul vecin, Nepos.
Din mila Bunului Dumnezeu,în anul 2004,am fost numit de Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit şi Arhiepiscop Bartolomeu Anania să păstoresc pe credincioşii din Parohia Nepos,venind aproape de mormântul bunicului meu din Dealul Crucii.
Am avut bucuria sfântă să mă întâlnesc cu bunicul meu pentru prima dată,în ziua de 27 aprilie a anului 2009 ,alături de ‚’luptătorul pentru dreptate’’Marius Oprea şi de vrednicul istoric şi arheolog Gheorghe Petrov,când rămăşitele pământeşti ale celor trei martiri din Dealul Crucii au fost aflate şi deshumate.
La data de 24 iunie 1949, în ziua de 24 iunie 2009, la împlinirea a exact 60 de ani de la săvârşirea crimei, rămăşiţele pământeşti ale celor trei martiri au fost reânhumate în Cimitirul din Municipiul Bistriţa cu onoruri militare, în prezenţa unui sobor de preoţi condus de către P.S. Episcopul Vasile Someşanul.
Într-un sfârşit,nepotul şi-a întâlnit bunicul.
.