Leonida Bodiu,erou sau trădător?

Viaţa lui Leonida Bodiu ,reconstituită după propriile sale declaraţii date în anchetă ar putea constitui punctul de plecare al unui scenariu de film.Pe baza noilor dovezi primite de la C.N.S.A.S în acest an suntem în măsură să aducem în faţa cititorilor noştri noi aspecte din viaţa locotenentului Bodiu Leonida şi a organizaţiei sale Liga Naţională Creştină.
Trebuie să menţionăm faptul că în biografia locotenentului Bodiu Leonida există două incertitudini:
1.dacă a dezertat la nemţi ca ofiţer al Diviziei ‘’Tudor Vladimirescu’’ sau a căzut prizonier
2.dacă organizaţia Liga Naţională Creştină ar avea la baza constituirii ei o înscenare a Securităţii într-o întelegere care să fi existat în prealabil între Bodiu Leonida şi Securitate.
În cazul primei incertitudini ştim că potrivit declaraţiei pe care Leonida Bodiu o dă în faţa Securităţii la data de 5 aprilie a anului 1949 a fost integrat în Serviciul Secret al Armatei ca ofiţer de contrainformaţii în cadrul Batalionului I Grăniceri de Gardă din Ploieşti.În această calitate el primeşte misiunea de a urmări în secret pe toţi ofiţerii şi civilii care intră în contact neoficial cu autorităţile germane din zona petroliferă a oraşului Ploieşti.Astfel,locotenentul Bodiu Leonida a oferit Serviciului Secret mai multe date despre căpitanul Otto Haupt căruia i-a demascat unele vulnerabilităţi privind colaborarea acestuia cu şeful Gestapoului din Ploieşti Luptar Victor.Legaţia germană a aflat de activitatea conspirativă a locotenentului Bodiu Leonida şi va cere conducerii unităţii sale militare să fie trimis pe front ,ocazie cu care şi-a atras şi ura căpitanului Otto Haupt,viitorul general de Corp de Armată şi Secretar General în Ministerul Apărării Naţionale condus de Emil Bodnăraş.
Locotenentul Leonida Bodiu este trimis pe front cu Divizia 13 Infanterie şi în iarna anului 1942 cade prizonier în zona Stalingradului.În timpul prizonieratului devine preşedintele mişcării antifasciste din lagărul de ofiţeri ,prilej cu care se întâlneşte din nou cu duşmanul său de moarte ,Otto Haupt ,căzut şi el prizonier la ruşi în noiembrie 1942.Conflictul dintre cei doi continuă şi în lagăr,astfel Bodiu mărturiseşte că :’’într-o zi pe când conduceam lucrările de refacere a bordeelor m-am pomenit inspectat de Otto Haupt care m-a admonestat cu cuvinte grele în faţa subalternilor mei ,apoi a raportat Diviziei că unitatea mea nu lucrează.În această situaţie am raportat colonelului Spakovschi trecutul filogerman al lui Haupt’’.
După întemeierea Diviziei ‘’Tudor Vladimirescu’’ Bodiu Leonida va fi numit ca ofiţer responsabil cu operaţiunile tactice.În urma luptelor de la Oradea Şeful Statului Major al Diviziei generalul Cambrea va fi rănit iar comanda Diviziei va fi dată colonelului Otto Haupt.Acesta va căuta să se razbune pe Bodiu încredinţându-i cele mai grele misiuni de luptă ,cum era controlul intervalelor neocupate dintre unităţile de luptă .În urma executării cu succes a misiunilor locotenentul Bodiu este propus la gradul de căpitan şi la decoraţie,însă a fost înlăturat de către Haupt de la primirea acestor merite.
În noaptea de 25 ianuarie a anului 1945 fiind trimis să schimbe o unitate de cazaci locotenentul Bodiu Leonida este capturat de o patrulă germană pătrunsă în spatele liniei române.Este judecat şi condamnat la moarte de un tribunal german ,apoi graţiat şi internat într-un lagăr de evrei din Ebensee,Austria.
În luna iunie a anului 1946 la revenirea în ţară la presiunile generalului Otto Haupt, ajuns Subinspector al Armatei pentru Educaţie Cultural Politică, lui Bodiu Leonida i se înscenează un proces cu acuzaţia de dezertare la inamic.Deşi în apărarea lui vor da mărturie mai mulţi ofiţeri ca generalii Cambrea,Ciobanu,Maltapol şi colonelul Dinescu şi deşi Bodiu a prezentat în instanţă mai multe acte care-i dovedeau nevinovăţia (de exemplu : copia de pe sentinţa de condamnare la moarte şi comutarea pedepsei în Germania) la presiunile generalilor Otto Haupt şi Petrescu Dumitru este condamnat în lipsă,nefiind citat de instanţă,la 25 de ani de închisoare.În dosarul lui Bodiu mărturiile date de unii ofiţeri care au stat la baza condamnării lui erau neconcludente şi date sub presiune.Toate acestea rezultă dintr-o notă informativă a Securităţii din data de 6 mai 1949 aflată în arhiva C.N.S.A.S. din care rezultă că:’’procesul a tărăgănat mult ,mulţi ofiţeri au depus la proces mărturii favorabile lui Bodiu,astfel că a fost necesară intervenţia energică a generalului Petrescu Dumitru,Director Superior al Armatei pentru Educaţie Cultural Politică pentru a termina procesul,cum se dorea,cu condamnarea lui Bodiu.Certitudinea că locotenentul Bodiu a dezertat a dispărut şi au rămas numai nişte acte neconcludente la dosar.Studiind acele acte în atmosfera de acum,nu se poate afirma cu certitudine că ofiţerul a dezertat ,este posibil să fi fost prins în urma unei neglijenţe.Este posibil să nu fi fost duşmănos ideii Diviziei,iar activitatea sa negativă să fi fost rezultatul caracterului său de intrigant.’’
Iar noi ne permitem astăzi să afirmăm,pe baza noilor dovezi din arhiva C.N.S.A.S că,în calitate de ‘’intrigant’’,Bodiu Leonida a cunoscut multe informaţii compromiţătoare din trecutul generalului Otto Haupt ,ceea ce i-a adus ura şi răzbunarea viitorului comandant al Regiunii II Militare ,cu influenţe importante în cadrul conducerii regimului comunist ,ceea ce a dus la organizarea unui proces simulacru cu ignorarea probelor concludente aflate în dosarul cauzei.
În cazul celei de a doua incertitudini din biografia locotenentului Bodiu Leonida există două ipoteze de lucru.Prima ipoteză este susţinută de către scriitorul Teohar Mihadaş .Acesta susţine în cartea sa ‘’Pe muntele Ebal’’ că Leonida Bodiu ar fi revenit în zona Năsăudului trimis de către Securitate cu urmatoarea misiune pe care nu a îndeplinit-o cum i s-a cerut ,de unde i s-a tras moartea:’’te vei duce aşadar acolo,te vei da drept urmărit de Securitate,vei spune că eşti omul americanilor,care vor veni în curând să elibereze ţara,că în sfârşit trebuie să se organizeze ca să poată da în cap anticriştilor de comunişti.Te duci,faci agitaţie,eşti doar intelectual ,fiu de învăţător şi fost ofiţer,om cu priză,îi aduni pe toţi reacţionarii într-o organizaţie mare politică....venim şi noi...după aceea ...e treaba noastră’’.
În susţinerea acestei ipoteze Mihadaş invocă faptul că şeful Securităţii Cluj colonelul Mihai Patriciu ,evreu la origine,ar fi stat o vreme în lagărul de la Auschwitz împreună cu Leonida Bodiu,iar după sosirea în ţară intrase în Securitate ajungând la gradul de colonel.Un alt argument este acela că dintre toţi cei închişi în beciurile Securităţii din Bistriţa toţi au fost maltrataţi şi bătuţi groaznic de subalternii călăului Liviu Pangraţiu, nu şi Bodiu Leonida,care a beneficiat de un regim special,fiind ţinut doar încătuşat.Ipoteza este susţinută şi de fostul general de Securitate Neagu Cosma care scrie într-o lucrare cu caracter memorialistic că pentru el:’’întreaga organizaţie Garda Albă ar fi fost o înscenare pusă la cale de colonelul Mihai Patriciu’’.
Dintr-o notă informativă cu numarul 446 a Securităţii Bistriţa adresată Securităţii Cluj dată de notarul Stoicescu din comuna Slătiniţa în care el răspunde întrebărilor puse de un informator în legătură cu existenţa Gărzii Albe el spune astfel:’’partizani nu există în judeţ ,aceştia fiind hoţi de drept comun ori formaţiuni de partizani lansaţi de Ministerul de Interne cu scopul fie de a capta pe acei care ar voi să fugă în munţi,fie de a crea grupuri de partizani proprii care să se afle deja pe teren în momentul unui conflict pe plan extern,cu reflexe interne’’.
A doua ipoteză este aceea că după procesul simulacru în urma căruia a fost condamnat la 25 de ani de închisoare Leonida Bodiu se retrage în zona Văii Someşului şi datorită nedreptăţilor făcute lui de către autorităţile comuniste pune bazele organizaţiei anticomuniste
Liga Naţională Creştină la cererea locuitorilor de aici,după cum rezultă din declaraţiile membrilor ei Toader Dumitru,Burdeţ Ioan, Iepure Vasile ,Ordace Vasile aflate în arhiva C.N.S.A.S. :’ameninţările pe care ei le primesc de la comuniştii din comună ,că în caz de război ei vor fi distruşi sau deportaţi în Rusia,teama de colhoz şi de mâncat la cazan ,hotărârea lor că dacă vor veni acele zile mai bine apucă cu toţii pădurile decât să li se ia averile şi să capete cu porţia de la cazan,de la unul sau de la altul.’’
Această ipoteză este susţinută de către istoricii Dorin Dobrincu,Oana Ionel şi profesorul Rus Viorel.În arhiva C.N.S.A.S nu există nici un act din care să rezulte că Bodiu Leonida ar fi avut vreo întelegere cu Securitatea.Pentru prinderea lui Bodiu Securitatea a organizat o puternică reţea informativă în zonă,înfiltrând informatori în cadrul organizaţiei de rezistenţă cum au fost:plutonierul Băjenaru,plutonierul Alexandru Moraru sau agenţi ai Serviciului Secret al Armatei cum au fost Leon Ureche şi Avir Năsăudeanu.
Din declaraţia lui Bodiu Leonida aflată în arhiva C.N.S.A.S. rezultă că la un moment dat informatorul Securităţii ,trădătorul Toma Penteker (fost preşedinte al Ligii Naţionale Creştine din Parva) îl acuză pe Leonida Bodiu că ar fi :’’un agent al guvernului,spre a întinde o cursă locuitorilor din comună’’ ,la aceste acuzaţii Bodiu Leonida îi răspunde cu cuvintele:’’am înfiinţat organizaţia la cererea oamenilor ,şi aşa îmi este destul de greu să-mi duc crucea singur.Ce v-am cerut a fost să nu ne vindem ţara ,să ne apărăm ce avem noi mai sfânt ,atunci când momentul va veni.Nu pot fi agent al guvernului pentru că am fost în proces cu guvernul şi am fost condamnat din ordinul lor.Nu mă supăr dacă mă părăsiţi pe mine şi îl urmaţi pe Toma Penteker care mă acuză că nu am legături cu străinătatea,poate are el legături puternice şi când voi mai veni la Parva să vă văd pe fiecare dintre voi cu câte un tanc,avion sau tun’’.
Un alt indiciu al faptului că Leonida Bodiu nu avea vreo înţelegere cu Securitatea ,sau în cel mai rău caz nu a mai respectat această înţelegere, este acela că el intenţiona să părăsească ţara şi să plece în Iugoslavia.Potrivit adresei Securităţii Cluj cu numărul 2748\1949 către Securitatea Bucureşti adresată colonelului Birtaş rezultă că:’’în urma greşitei tactici întrebuinţată de către agenţii S.S.I. şi S.I.A. au fost demascaţi în acele regiuni ,iar Bodiu Leonida a simţit că este urmărit de către autorităţi şi intenţionează să părăsească ţara şi să fugă în Iugoslavia prin punctul de trecere Stamora-Moraviţa în regiunea Timişoarei’’.Pentru a împiedica fuga lui,la sfârşitul lunii februarie a anului 1949 Alexandru Moraru,şeful Sectorului de Jandarmi din Năsăud prin şantaj,este înfiltrat de către Securitatea Bistriţa prin maiorul Viorel Gligor, în organizaţia lui Bodiu.Moraru se prezintă în faţa membrilor organizaţiei şi a vărului său,Bodiu Leonida,ca un ofiţer care s-a hotărât să lupte împotriva regimului comunist.
Pentru a-şi păstra funcţia din cadrul Jandarmeriei îl va trăda pe Leonida Bodiu atrăgându-l într-o cursă ,invitându-l la o petrecere în casa unei rude în Sângeorz-Băi.În darea de seamă pe care o dă Securităţii Bistriţa aflată în arhiva C.N.S.A.S el arată că:’’după mai multe zile am reuşit de l-am adus în casă la un nepot de-al meu care aranjase totul înainte.La ora 12 noaptea în 21 martie maşina Securităţii a venit la casa unde ne găseam,Bodiu Leonida a fost ridicat şi dus la Bistriţa ,iar eu mi-am luat din nou comanda Circumscripţiei Năsăud’’.
Alte dovezi în susţinerea vreunei dintre cele două ipoteze nu există,Leonida Bodiu fiind ucis de Securitate la data de 24 iunie 1949 în Dealul Crucii a luat cu el în mormânt adevărul ce a stat la baza constituirii organizaţiei sale.Nici colonelul Liviu Pangraţiu ,călăul martirilor din Dealul Crucii nu a vrut să facă lumină în acest caz refuzând să dea orice amănunte despre cele întâmplate.
Leonida Bodiu îşi încheie declaraţia sa dată în faţa Securităţii cu cuvintele:’’acestea sunt toate legăturile şi acţiunile mele în care am fost târât în urma situaţiei care mi-a fost impusă fără voie şi peste toate aşteptările mele’’.

Preot Rus Vasile