Locotenentul Leonida Bodiu, martir al mișcării de rezistență anticomunistă Liga Națională Creștină din județul Bistrița Năsăud

Am ales să scriu acest articol despre viața și jertfa locotenentului Leonida Bodiu, deoarece, în calitate de președinte al grupării de rezistență anticomunistă Liga Națională Creștină din județul Bistrița-Năsăud, l-a cunoscut pe primarul Toader Dumitru din Rebra, bunicul meu, care l-a primit în casa lui în timpul acțiunilor de căutare ale Securității din Bistrița și care ajunge mâna dreaptă a locotenentului în lupta împotriva regimului comunist.

Conform declaraţiei sale dată în faţa Securităţii rezultă că Toader Dumitru, bunicul meu, l-a întâlnit pe Bodiu Leonida: ’’în anul 1940, fiindu-i comandant la Batalionul I Grăniceri de Gardă din Ploieşti’’ . De atunci între cei doi s-a legat o strânsă prietenie, iar în cursul anilor 1947 până în anul 1949, Toader Dumitru îl va găzdui de multe ori în casa lui pe locotenentul Bodiu Leonida, după cum rezultă dintr-o adresă cu numărul 2621 a Securităţii Bistriţa din data de 6 septembrie 1947 adresată Securităţii Cluj: ’’numitul Toader Dumitru a ţinut legătura cu Bodiu Leonida pe care l-a găzduit, întreţinându-l cu toate cele necesare. A fost vicepreşedinte al organizaţiei Liga Naţională Creştină, a iniţiat formarea grupării din Rebra compusă din 14 oameni, având ca tăinuitori şi simpatizanţi pe notarul comunei Valer Căpâlna, pe şeful postului de miliţie Dumitru Midrigan şi chiar pe preotul local Ştefan Mureşan. În plus, a contribuit la extinderea organizaţiei prin constituirea grupărilor din comuna vecină Parva formată din 7 oameni şi a grupării din Năsăud-Luşca. Conducea şedinţele grupărilor din Rebra şi Parva, atunci când nu putea fi prezent locotenentul Leonida Bodiu, în care îndemna la înarmarea şi instruirea membrilor organizaţiei pentru a-i alunga pe comunişti de la putere, în momentul în care izbucnea războiul angloamericanilor împotriva sovieticilor.’’

Era în ziua de 24 iunie 1949, sărbătoarea creştină a Sânzâienelor, când în jurul orei 10 , în Dealul Crucii, la hotarul dintre Rebra, Rebrişoara şi Nepos, un comando al securităţii din Bistriţa ucidea mişeleşte prin împuşcare, fără proces şi înainte de condamnare, trei oameni. Cel mai însemnat dintre ei era locotenentul Leonida Bodiu, iniţiatorul şi conducătorul "Ligii Naţionale Creştine", cea mai importantă organizaţie anticomunistă din judeţul Năsăud în acele timpuri, ca număr de aderenţi, dar şi ca organizare şi activitate. Ceilalţi doi ucişi erau oamenii cei mai de încredere ai locotenentului, Ioan Burdeţ din Rebrişoara şi Dumitru Toader din Rebra.[1]

Leonida Bodiu s-a născut la 16 ianuarie 1916 în satul Poiana Ilvei, în familia învăţătorului Ioan Bodiu, originar din Rebrişoara, şi a soţiei acestuia, Paraschiva, născută Pop, fată de gospodari din Poiană. A rămas orfan de mic copil de ambii părinţi. Mama i-a murit la naşterea fratelui său cu doi ani mai mic, Viorel, iar tatăl pe când avea doar şapte ani. Astfel, cei doi fraţi, Leonida şi Viorel, aveau să fie crescuţi de către bunicii lor dinspre mamă. A urmat cursurile şcolii primare în satul natal, după care, sprijinit de bunici, a hotărât să îmbrăţişeze cariera militară. De aceea s-a înscris la Liceul Militar din Târgu Mureş pe care l-a absolvit cu rezultate deosebite, în anul 1940 obţinând gradul de sublocotenent de infanterie. Şi-a desăvârşit apoi studiile militare la Şcoala de Ofiţeri din Sibiu şi Academia Militară din Bucureşti. A funcţionat ca ofiţer de contrainformaţii în cadrul Batalionului I Grăniceri de Gardă din Ploieşti, în corpul de gardă al regelui. Izbucnind războiul contra Uniunii Sovietice, în anul 1941 este trimis pe front cu Divizia 13 infanterie, ajungând translator de limbă germană într-un comandament german. După aproape 2 ani de front cade prizonier în iarna anilor 1942-1943 la Stalingrad, având aceeaşi soartă cu fratele său Viorel, căzut prizonier la sovietici la Cotul Donului.

În toamna anului 1944 revenea în ţară pe frontul antifascist ca ofiţer responsabil cu activităţile de cercetare a poziţiilor inamice în Regimentul Nr. 2 - Infanterie din cadrul Diviziei "Tudor Vladimirescu". Din acest moment, cel puţin pentru un timp, informaţiile existente despre situaţia locotenentului devin contradictorii. Unele surse de informaţii susţin că filogerman fiind, undeva între Sfântu Gheorghe şi Oradea, a evadat trecând linia frontului, altele că pe acelaşi traseu ori mai târziu în Munţii Tatra a fost luat prizonier de către nemţi.[2]

Cert este că Leonida Bodiu a ajuns în Germania, unde l-a găsit încheierea celui de-al doilea război mondial la 9 mai 1945. În 1946 se întoarce în ţară, se pare că se prezintă la unitatea sa din Ploieşti, dar curând a fost arestat şi închis în închisoarea militară de la Uranus din Bucureşti.[3] În Uranus a şi fost văzut de către Dr. Cornel Pop, ajuns acolo pentru judecată în cauza "Sumanele Negre" în noiembrie 1946. Dar nu după mult timp Leonida Bodiu a fost eliberat din închisoare, probabil la intervenţia Anei Pauker, care îl cunoştea din timpul constituirii Diviziei "Tudor Vladimirescu".

Se spune că Ana Pauker i-ar fi propus să se înscrie şi să activeze în partidul comunist, dar locotenentul a refuzat. Refuzul a provocat despărţirea sa de viitorul general Otto Haupt, sas originar din Bistriţa, vechi camarad de arme şi prizonierat, care, acceptând pactul cu comuniştii, avea să devină curând ministru responsabil cu aprovizionarea armatei române, lui Bodiu înscenându-i-se un proces sub acuzaţia de crimă de înaltă trădare, în cadrul căruia a fost condamnat la 25 de ani muncă silnică. De frica arestării, chiar înainte de pronunţarea sentinţei, Leonida Bodiu părăsise Bucureştiul, revenind în Năsăud, unde a funcţionat câteva luni ca profesor la Liceul "George Coşbuc".

Vechiul său camarad de arme, generalul Cambrea, i-a trimis locotenentului o carte poştală cu următorul conţinut: "Este cazul să nu mai duci boala ta pe picioare, internează-te în spital".[4] Mesajul îi sugera de fapt locotenentului să se ascundă întrucât urma să fie arestat. Dacă ceea ce le-a povestit locotenentul oamenilor săi era adevărat, apare ca neverosimilă varianta că Leonida Bodiu ar fi revenit în zona Năsăudului trimis de către Securitate cu următoarea misiune, pe care n-a îndeplinit-o cum i s-a cerut, de unde i s-a tras moartea: "... Te vei duce, aşadar, acolo, te vei da drept urmărit de securitate, vei spune că eşti omul americanilor, care vor veni în curând să elibereze ţara, că în sfârşit ei trebuie să se organizeze ca să poată da în cap anticriştilor de comunişti. Te duci, faci agitaţie - eşti doar intelectual, fiu de învăţător şi fost ofiţer, om cu priză -, îi aduni pe toţi reacţionarii într-o organizaţie mare politică, venim noi şi ... după aceea treaba noastră".[5] După ce a aflat despre condamnarea sa, locotenentul umbla în satele din jurul Năsăudului travestit în ţăran, încercând să dea cât mai puţin de bănuit celor care îl vedeau şi poate un alibi miliţienilor care dorind să se asigure pentru orice eventualitate, inclusiv în caz de răsturnare a regimului, nu l-au arestat, deşi îi cunoşteau adevărata identitate. Ori poate că nu a fost arestat, fără ca el să-şi dea seama, tocmai pentru a putea îndeplini misiunea pe care se spune că ar fi primit-o de la securitate, dar despre care nu ştia nimic. Oricum, securitatea cunoştea activitatea locotenentului.

Asftel, sub nr. 431/21 noiembrie 1948, chestorul Ioan Olteanu de la poliţia Bistriţa trimitea şefului securităţii, Viorel Gligor, următoarea notă informativă: "... Locotenentul Bodiu Leonida, urmărit de securitate, vizitează târgurile de marţi la Bistriţa şi joi la Năsăud, având misiunea de a aproviziona pe cei înrolaţi în Armata Albă ... Diferiţi ţărani fac haz văzând că cei urmăriţi, şi în special Leonida Bodiu, stau de vorbă cu poliţiştii în târguri mai ales în Năsăud şi nimeni nu le face nimica"[6]. Locotenentul şi-a stabilit iniţial ascunzişul în Rebrişoara, unde a şi constituit primul nucleu al organizaţiei sale format din 8 oameni, pentru că acolo avea rude din partea tatălui, subordonaţi şi prieteni din viaţa militară şi din război, care s-au arătat dispuşi să îl cazeze clandestin, să-l asculte, să se organizeze şi să se înarmeze sub comanda sa, în vederea participării alături de americani la înfrângerea sovieticilor în momentul declanşării războiului dintre aceştia şi la eliberarea ţării de comunism. I-au fost tăinuitori şi simpatizanţi preoţii Emil Irini şi Ioan Mihalca, învăţătorul Macedon Pop, chiar şi miliţienii Băbălău şi Citrea, dar dintre toţi rebrişorenii, cel mai fidel şi devotat om i s-a arătat Ioan Burdeţ.

Viaţa lui Leonida Bodiu, reconstituită după propriile sale declaraţii date în anchetăn ar putea constitui punctul de plecare al unui scenariu de film. Pe baza dovezilor de la C.N.S.A.S[7],  în biografia locotenentului Bodiu Leonida există două incertitudini: dacă a dezertat la nemţi ca ofiţer al Diviziei ‘’Tudor Vladimirescu’’ sau a căzut prizonier; dacă organizaţia Liga Naţională Creştină ar avea la baza constituirii ei o înscenare a Securităţii, într-o întelegere care să fi existat în prealabil între Bodiu Leonida şi Securitate.

În cazul primei incertitudini ştim că potrivit declaraţiei pe care Leonida Bodiu o dă în faţa Securităţii la data de 5 aprilie a anului 1949, a fost integrat în Serviciul Secret al Armatei ca ofiţer de contrainformaţii în cadrul Batalionului I Grăniceri de Gardă din Ploieşti. În această calitate, el primeşte misiunea de a urmări în secret pe toţi ofiţerii şi civilii care intră în contact neoficial cu  autorităţile germane din zona petroliferă a oraşului Ploieşti. Astfel, locotenentul Bodiu Leonida a oferit Serviciului Secret mai multe date despre locotenentul Otto Haupt, căruia i-a demascat unele vulnerabilităţi privind colaborarea acestuia cu şeful Gestapoului din Ploieşti, Luptar Victor. Legaţia germană a aflat de activitatea conspirativă a locotenentului Bodiu Leonida şi va cere conducerii unităţii sale militare să fie trimis pe front, ocazie cu care şi-a atras şi ura locotenentului Otto Haupt, viitorul general de Corp de Armată şi Secretar General în Ministerul Apărării Naţionale condus de Emil Bodnăraş.

Locotenentul Leonida Bodiu este trimis pe front cu Divizia 13 Infanterie şi în iarna anului 1942 cade prizonier în zona Stalingradului. În timpul prizonieratului devine preşedintele mişcării antifasciste din lagărul de ofiţeri, prilej cu care se întâlneşte din nou cu duşmanul său de moarte, Otto Haupt, căzut şi el prizonier la ruşi în noiembrie 1942. Conflictul dintre cei doi continuă şi în lagăr, astfel Bodiu mărturiseşte că: ’’într-o zi, pe când conduceam lucrările de refacere a bordeelor m-am pomenit inspectat de Otto Haupt care m-a admonestat cu cuvinte grele în faţa subalternilor mei, apoi a raportat Diviziei că unitatea mea nu lucrează. În această situaţie am raportat colonelului Spakovschi trecutul filogerman al lui Haupt’’. După întemeierea Diviziei ‘’Tudor Vladimirescu’’ Bodiu Leonida va fi numit ca ofiţer responsabil cu operaţiunile tactice. În urma luptelor de la Oradea, Şeful Statului Major al Diviziei, generalul Cambrea, va fi rănit iar comanda Diviziei va fi dată colonelului Otto Haupt. Acesta va căuta să se răzbune pe Bodiu încredinţându-i cele mai grele misiuni de luptă, cum era controlul intervalelor neocupate dintre unităţile de luptă. În urma executării cu succes a misiunilor, locotenentul Bodiu este propus la gradul de locotenent şi la decoraţie, însă a fost înlăturat de către Haupt de la primirea acestor merite.

În noaptea de 25 ianuarie a anului 1945, fiind trimis să schimbe o unitate de cazaci, locotenentul Bodiu Leonida este capturat de o patrulă germană pătrunsă în spatele liniei române. Este judecat şi condamnat la moarte de un tribunal german, apoi graţiat şi internat într-un lagăr de evrei din Ebensee, Austria. În luna iunie a anului 1946, la revenirea în ţară, la presiunile generalului Otto Haupt, ajuns Subinspector al Armatei pentru Educaţie Cultural Politică, lui Bodiu Leonida i se înscenează un proces cu acuzaţia de dezertare la inamic. Deşi în apărarea lui vor da mărturie mai mulţi ofiţeri ca generalii Cambrea, Ciobanu, Maltapol şi colonelul Dinescu şi deşi Bodiu a prezentat în instanţă mai multe acte care-i dovedeau nevinovăţia (de exemplu: copia de pe sentinţa de condamnare la moarte şi comutarea pedepsei în Germania), la presiunile generalilor Otto Haupt şi Petrescu Dumitru este condamnat în lipsă, nefiind citat de instanţă, la 25 de ani de închisoare. În dosarul lui Bodiu, mărturiile date de unii ofiţeri, care au stat la baza condamnării lui erau neconcludente şi date sub presiune. Toate acestea rezultă dintr-o notă informativă a Securităţii din data de 6 mai 1949, aflată în arhiva C.N.S.A.S. din care rezultă că: ’’procesul a tărăgănat mult, mulţi ofiţeri au depus la proces mărturii favorabile lui Bodiu, astfel că a fost necesară intervenţia energică a generalului Petrescu Dumitru, Director Superior al Armatei pentru Educaţie Cultural Politică, pentru a termina procesul cum se dorea, cu condamnarea lui Bodiu. Certitudinea că locotenentul Bodiu a dezertat a dispărut şi au rămas numai nişte acte neconcludente la dosar. Nu se poate afirma cu certitudine că ofiţerul a dezertat; este posibil să fi fost prins în urma unei neglijenţe. Este posibil să nu fi fost duşmănos ideii Diviziei iar activitatea sa negativă să fi fost rezultatul caracterului său de intrigant.’’.

În cazul celei de a doua incertitudini din biografia locotenentului Bodiu Leonida, există două ipoteze de lucru. Prima ipoteză este susţinută de către scriitorul Teohar Mihadaş. Acesta susţine, în cartea sa ‘’Pe muntele Ebal’’, că Leonida Bodiu ar fi revenit în zona Năsăudului trimis de către Securitate cu urmatoarea misiune, pe care nu a îndeplinit-o cum i s-a cerut, de unde i s-a tras moartea: ’’te vei duce aşadar acolo, te vei da drept urmărit de Securitate, vei spune că eşti omul americanilor, care vor veni în curând să elibereze ţara, că în sfârşit trebuie să se organizeze ca să poată da în cap anticriştilor de comunişti.Te duci, faci agitaţie, eşti doar intelectual, fiu de învăţător şi fost ofiţer, om cu priză, îi aduni pe toţi reacţionarii într-o organizaţie mare politică....venim şi noi...după aceea ...e treaba noastră’’.

În susţinerea acestei ipoteze Mihadaş invocă faptul că şeful Securităţii Cluj, colonelul Mihai Patriciu, evreu la origine, ar fi stat o vreme în lagărul de la Auschwitz împreună cu Leonida Bodiu, iar după sosirea în ţară intrase în Securitate ajungând la gradul de colonel. Un alt argument este acela că dintre toţi cei închişi în beciurile Securităţii din Bistriţa toţi au fost maltrataţi şi bătuţi groaznic de subalternii călăului Liviu Pangraţiu, nu şi Bodiu Leonida, care a beneficiat de un regim special, fiind ţinut doar încătuşat. Ipoteza este susţinută şi de fostul general de Securitate, Neagu Cosma, care scrie într-o lucrare cu caracter memorialistic că pentru el: ’’întreaga organizaţie Garda Albă ar fi fost o înscenare pusă la cale de colonelul Mihai Patriciu’’.

A doua ipoteză este aceea că după procesul simulacru în urma căruia a fost condamnat la 25 de ani de închisoare, Leonida Bodiu se retrage în zona Văii Someşului şi datorită nedreptăţilor făcute lui de către autorităţile comuniste, pune bazele organizaţiei anticomuniste Liga Naţională Creştină la cererea locuitorilor de aici. Această ipoteză este susţinută de către istoricii Dorin Dobrincu[8], Oana Ionel şi profesorul Rus Viorel. În arhiva C.N.S.A.S nu există nici un act din care să rezulte că Bodiu Leonida ar fi avut vreo înţelegere cu Securitatea. Pentru prinderea lui Bodiu, Securitatea a organizat o puternică reţea informativă în zonă, înfiltrând informatori în cadrul organizaţiei de rezistenţă, cum au fost: plutonierul Băjenaru, plutonierul Alexandru Moraru sau agenţi ai Serviciului Secret al Armatei ca Leon Ureche şi Avir Năsăudeanu. Din declaraţia lui Bodiu Leonida aflată în arhiva C.N.S.A.S., rezultă că la un moment dat informatorul Securităţii, trădătorul Toma Penteker (fost preşedinte al Ligii Naţionale Creştine din Parva), îl acuză pe Leonida Bodiu că ar fi: ’’un agent al guvernului, spre a întinde o cursă locuitorilor din comună’’; la aceste acuzaţii Bodiu Leonida îi răspunde cu cuvintele: ’’am înfiinţat organizaţia la cererea oamenilor, şi aşa îmi este destul de greu să-mi duc crucea singur. Ce v-am cerut a fost să nu ne vindem ţara, să ne apărăm ce avem noi mai sfânt, atunci când momentul va veni. Nu pot fi agent al guvernului pentru că am fost în proces cu guvernul şi am fost condamnat din ordinul lor.’’

Un alt indiciu al faptului că Leonida Bodiu nu avea vreo înţelegere cu Securitatea, sau în cel mai rău caz nu a mai respectat această înţelegere, este acela că el intenţiona să părăsească ţara şi să plece în Iugoslavia. Potrivit adresei Securităţii Cluj cu numărul 2748\1949 către Securitatea Bucureşti, adresată colonelului Birtaş rezultă că: ’’în urma greşitei tactici întrebuinţată de către agenţii S.S.I. şi S.I.A., Bodiu Leonida a simţit că este urmărit de către autorităţi şi intenţionează să părăsească ţara şi să fugă în Iugoslavia prin punctul de trecere Stamora-Moraviţa în regiunea Timişoarei’’. Pentru a împiedica fuga lui, la sfârşitul lunii februarie a anului 1949, Alexandru Moraru, şeful Sectorului de Jandarmi din Năsăud, prin şantaj, este înfiltrat de către Securitatea Bistriţa prin maiorul Viorel Gligor, în organizaţia lui Bodiu. Moraru se prezintă în faţa membrilor organizaţiei şi a vărului său, Bodiu Leonida, ca un ofiţer care s-a hotărât să lupte împotriva regimului comunist. Pentru a-şi păstra funcţia din cadrul Jandarmeriei îl va trăda pe Leonida Bodiu atrăgându-l într-o cursă, invitându-l la o petrecere în casa unei rude în Sângeorz-Băi. În darea de seamă pe care o dă Securităţii Bistriţa, aflată în arhiva C.N.S.A.S el arată că:’’după mai multe zile am reuşit de l-am adus în casă la un nepot de-al meu care aranjase totul înainte. La ora 12 noaptea în 21 martie maşina Securităţii a venit la casa unde ne găseam, Bodiu Leonida a fost ridicat şi dus la Bistriţa iar eu mi-am luat din nou comanda Circumscripţiei Năsăud’’.

Alte dovezi în susţinerea vreunei dintre cele două ipoteze nu există. Leonida Bodiu fiind ucis de Securitate la data de 24 iunie 1949 în Dealul Crucii, a luat cu el în mormânt adevărul ce a stat la baza constituirii organizaţiei sale. Nici colonelul Liviu Pangraţiu, călăul martirilor din Dealul Crucii, nu a vrut să facă lumină în acest caz, refuzând să dea orice amănunte despre cele întâmplate.

Leonida Bodiu îşi încheie declaraţia dată în faţa Securităţii cu cuvintele: ’’acestea sunt toate legăturile şi acţiunile mele în care am fost târât în urma situaţiei care mi-a fost impusă fără voie şi peste toate aşteptările mele’’.

Bibliografie

1. Dosarul cu nr. 596253 din arhiva C.N.S.A.S.
2. ,,Leonida Bodiu, Dumitru Toader și Ion Burdeț – trei martiri ai rezistenței anticomuniste din județul Bistrița-Năsăud”, Viorel Rus, Ed. Ioan Cutova, Bistrița, 2005
3. Pr. Vasile Rus, ,,Martirii din Dealul Crucii”, Ed. George Coșbuc, Bistrița, 2013
4. Teohar Mihadaş, Pe Muntele Ebal, Ed. Clusium, Cluj, 1990
5. Interviu cu nepotul locotenentului, inginerul Leonida Bodiu
6. A. N., D. J. B-N, Fondul Poliţia de Reşedinţă Bistriţa, dosar 9/1948
7. Interviu cu Victor Nedelea
8. Interviu cu Viorel Bodiu
9. Dr. Cornel Pop, Iadul Comunist, Ed. Signata, Timişoara, 2002
10. Dorin Dobrincu, ,,Garda Albă, o formațiune de rezistență anticomunistă din estul Transilvaniei”, studiu publicat în ziarul Pontes, Chișinău, Vol.2, 2005