ANTOLOGIE SSBN: Calendar

Iar mă apasă duminica,
zi scrobită, pusă la naftalină,
faţă roşie de ţăran
spălată cu săpun de rufe
şi înţepenită lângă strană
de frigul predicii
de strânsoarea bocancului cu scârţ
domnişoară simandicoasă
cu ochi miopi
şi buzele tivite cu venin
duminica e soră cu noaptea,
soră cu moartea…
Păsările uită să mai zboare
când cerul cade pe gânduri
şi fiecare floare
îşi ascunde culorile în muguri

Vântul umblă tăhui pestrăzi
Soarele-şi înăbuşă un căscat
Mecanismele jucătorilor s-au stricat!

Vom supravieţui, oare, până luni
Luni, fior de lună nouă,
piatră de temelie,
miez de pâine aurie
tăiată-n două de cuvânt?