ADUCERILE-AMINTE: Ion Luca Caragiale – (1852-1912)

A tot răbdat Ion, răbdat,
Până când foc s-a supărat,
Că prea-și băteau joc toți de el,
Ba că-i nerod, ba că mișel!
Și câte alte, fel de fel! –
A scos un par din gard, și – feri!
De-or hi mojici, de-or hi boieri;
Că e pornit ca un netot,
Și dă-i la cap, și strică tot!
O zi întreagă a sbierat
Și val-vârtej a alergat,
Pe toți în spaime i-a băgat...
Când tocmai seara-ntr-un târziu,
Hop!, iată, dete de zapciu,
Și aoleu!, și vai!, și chiu!,
Că și l-a-ntins zapciul jos,
L-a legănat foarte frumos
Și-l adormi întors pe dos...
S-a scărpinat a doua zi
Bietul Ion când se trezi,
Se duse drept acasă – și,
Morală
De necazul satului,
Rupe dunga patului.

(„Convorbiri”, 1907)