Psihologia derbedeului

În cele câteva rânduri, când am poposit și am zăbovit la Montreal, nu puteam să ocolesc Marea Bibliotecă a Canadei.
Într-o zi, răsfoind o revistă mondenă, am găsit o anchetă despre ce cred montrealezii pe seama personalităților reprezentative ale momentului, din diferite țări. Era vizată și România. Ce să vezi?... Între cele cinci nume înșirate, trei erau din lumea sportului: Nadia Comăneci, Gh. Hagi și Ilie Năstase.
Nu am avut atracție pentru lumea sportului alb, până în anii 70, când au ajuns în prim planul ecranului tv numele lui Ion Țiriac și Ilie Năstase. Dar nu numai prin succesele lor formidabile în competițiile internaționale, ci și prin desele apariții ale lui Ion Țiriac care, efectiv, făcea lecții de inițiere în istoria și terminologia tenisului de câmp; iar pentru exemplificări apela mereu la secvențe din meciurile în care evolua, uneori uluitor, Ilie Năstase, cu loviturile lui surprinzătoare, cu mingi salvate incredibil, cu giumbușlucurile lui șmecherești. Iar cei doi, mai ales în Cupa Davis, făceau un dublu irezistibil.
Țiriac a rămas, până astăzi, un fost mare tenisman, iar acum un iscusit om de afaceri și, deopotrivă, un om de caracter.
Cu răsfățatul Ilie a început să se întâmple altfel. Plin de sine, până la îngâmfare, a început să dea „probe” că nu mai are simțul măsurii, al realității și să se comporte pe meridianele planetei ca în mahalaua Bucureștiului. Lumea e a lui, nu contează cum se comportă, ce zice, cui zice – el este celebrul Ilie Năstase.
E atât de Năstase, încât, iată, recent, la Mamaia, înjură ca un birjar britanicele în duelul România – Marea Britanie la Fed Cup. În consecință, Federația Internațională de Tenis (ITF) îl pedepsește, spre stupoarea cabtinului, în fel și chip, prin a i se interzice intrarea (în postură de spectator!) la diferite competiții de tenis de cea mai mare importanță. Ba, mai mult, zilele trecute, șefii tenisului mondial au cerut, în mod expres, ca Năstase (căpitanul nejucător al echipei României!) să nu fie lăsat la BRD Bucharest Open (15-23 iulie) în zona VIP-rilor (deci, cea oficială). Se opinează că s-ar putea să fie suspendat, în acest sens, pe viață. Câtă vreme a vorbit cu racheta a fost genial, când deschide gura, iată, se dovedește a fi un mahalagiu.
(Apropo: E semnificativ că face parte și el, în privința divorțurilor, din rândul performerilor de genul Popescu Tăriceanu sau Andreea Marina. Păi, nu?...)
Acest ins, în coborâș civic și moral degradant, îmi confirmă încă o dată ceea ce am observat de o vreme încoace, privitor la comportamentul unor oameni ajunși la vârsta senectuții: reînvie în ei impulsii, reflexe, prejudecăți, țâfne, gusturi, bufonerii, din anii lor de junețe. Ceea ce îi situează în ridicol.