Nu se poate împărţi cenuşa Coreei de Nord

Mi-am scos ceapa şi mi-am udat starşnic toată grădina ameninţată de seetă -nimicuri- ca cele ale semenilor de pe planetă. E o dovadă crasă de inconştienţă, desigur, în vreme ce sabia lui Damocles, o sabie atomică, atârnă peste state şi indivizi, depinzând de câteva vorbe mai nesocotite ale unor conducători. E admirabil în felul lui scepticismul funciar universal, care se alintă cu un: „fie ce-o fi”, izvorând din conştiinţa imposibilităţii de a influenţa curgerea evenimenţială.
Grăsuţul Kim Jong Un, dictatorul de la Phenian, progenitura umflatului de taică-so, alt dictator, Kim Ir Sen, îşi agită rachetele împotriva celui mai puternic stat al planetei - economic, militar, politic etc. Cum ţara este mică, „de doi paşi”, riscul de a fi transformată în cenuşă este enorm, dar pericolul radiaţiilor atomice devastatoare s-ar extinde grabnic asupra întregii planete.
„Război nu vrea nimeni, dar războiul însuşi îi cheamă pe toţi” –spune o butadă, căci dacă ar interveni eventual şi China să-şi apere aliatul ideologic sau poate şi Rusia şi –reactiv- NATO în ansamblu, sfârşitul civilizaţiei ar fi consemnat. Deocamdată i-au tăiat cu toţii, prin Hotărâre a Consiliului de Securittate, din export-importuri: cărbunii, oţelul, plumbul, fructele de mare (că are şi el flotă de pescuit, cum avea ştiţi cine de la Bucureşti). Totuşi, un nebun nu se vindecă dacă îi reduci raţia de mâncare. În loc să cumpere cartofi pentru poporul lui înfometat, Kim Un a preferat să investească în rachete şi plutoniu.
Arsenalul militar nord-coreean este impresionant, fie socotit clasic, balistic sau nuclear, dar insuficient pentru o victorie împotriva cuiva, chiar de ar fi singure Coreea de Sud şi japonia, dar suficient pentru a cauza pierderi de zeci de milioane de vieţi şi incalculabile pierderi economice lui şi cobeligeranţilor.
E de tot hazul îngrijorarea care a cuprins Rusia (prin vocea lui Lavrov de la Externele ruseşti) sau a Chinei, când se pare că acestea şi mai ales prima a livrat deschis componente de rachete, începând cu vechile „Scuduri” . Cum de nu i-a prăpădit grija când au livrat „lemne de foc” unui instabil? De unde aşa „progrese rapide” ale unei ţări mici şi cu mari probleme economice ca cea din nordul peninsulei?
Se extinde epidemia cumpărării de buncăre pentru cine are bani, iar Kim Jung –un, ca orice nebun- se făleşte cu tunelurile (inclusiv metroul) la adâncimi de peste o sută de metri. Ce sunt însă acestea toate într-un scenariu catastrofic decât sicrie de felurite mărimi? fiindcă la suprafaţă, viaţa este incompatibilă cu deşertul radiaţiilor şi penuriile alimentare universale.
Adesea Răul începe cu războiul vorbelor, cum se face adesea înaintea unui meci de box, pentru a intimida adversarul prin aroganţă şi insolenţă. Este larg răspândită în diplomaţiile lumii –şi nu de azi sau de ieri- moda de „a face pe nebunul” pentru a obţine rezultate politice, dar şi în teren. Hitler, Stalin, Richard Nixon şi mulţime de antecesori mai mici au practicat-o, uneori cu succes numita reţetă. Că erau cu adevărat ţicniţi sau numai parţial este o temă mereu pusă în discuţie. Micul dictator nord-coreean ar trebui să ştie că Donald Trump chiar este extrem de imprevizibil, fără a fi nevoit să se prefacă, iar destinul –cum spunem noi- i-a scos în cale nu o doamnă Clinton nepotrivită 100% pentru aşa împrejurări, ci un bărbat de stat cu toate zisele lui defecte, dar şi certe calităţi de om de stat.
Negreşit că va exista o rezolvare paşnică. O rezolvare îndelungată. Negreşit. Asistăm la un viespar de eforturi diplomatice. Cel mai uşor ar putea s-o rezolve...şi repede teribila problemă...China şi Rusia. Dacă ar intra în Coreea de Nord cu cele trei sute de mii de trupe masate la graniţa de nord, plus altele, la nevoie, dictatorul nord-coreean ar trebui să predea toate jucăriile nucleare din arsenal. Şi să fie trimis la plimbare.
Când însă marile puteri visează la o reunificare a Coreei sub stindardul capitalului sau alţii la menţinerea musai a regimului comunist la putere, atunci n-ar mai fi de împărţit decât cenuşa unui stat dispărut de pe scena istoriei.