O carte a iubirii

Cea mai recentă carte semnată de dna. Jeniţa Naidin, ce poartă titlul Confesiuni, a apărut în anul 2012 la editura bistriţeană Karuna, în condiţii grafice deosebite. În ea vom descoperi un autor plin de sensibilitate, profund spiritual, ce-şi propune să transmită cititorilor mesajul iubirii. Cartea însumează impresii de lectură, eseuri legate de suflet, ştiut fiind faptul că psihologia este ştiinţa care se ocupă de suflet. D-na. Naidin are preocupări constante în domeniul psihologiei, studiind relaţiile dintre cupluri, relaţiile dintre părinţi şi copii etc, dovedindu-se un sârguincios şi pertinent psiholog. Domnia sa deţine rubrici permanente în ziarul Răsunetul, unde publică aceste eseuri, având deja cititori fideli, dar şi un blog personal, unde pot fi citite, în format electronic, multe dintre eseurile sale.

Sufletul său dăruit nu rămâne nepăsător la lectura unor cărţi din varii domenii, începând cu marea poezie a lumii, cu cărţile autorilor bistriţeni, cu cele de psihologie, şi sfârşind cu cele de spiritualitate creştină sau orientală.

În argumentul cu care îşi începe cartea, autoarea mărturiseşte resorturile sufleteşti care au mobilizat-o să scrie. E vorba despre experienţa unei vieţi ce a cunoscut numeroase încercări, viaţă dăruită slujirii semenilor; viaţă la capătul căreia autoarea descoperă iubirea, în primul rând iubirea pentru Dumnezeu. Cartea conţine câteva eseuri publicate în cărţile anterioare, revizuite, în rest, în cea mai mare parte, ea cuprinde scrieri recente, elaborate pe parcursul unui an, între octombrie 2011 şi octombrie 2012. După mai multe variante posibile, autoarea s-a fixat asupra titlului Confesiuni, observând că recenta sa carte este doldora de mărturisiri personale. În cartea de faţă, dna. Jenița Naidin publică sentimente şi experienţe personale, cu credinţa că ele să folosească semenilor. Autoarea se confesează simplu şi emoţionant: De multe ori, în singurătatea locuinţei mele, am transformat tăcerea în scris şi citit. (…) Doresc să las în urmă ceva din ce am trăit. O mărturisire ce trădează sentimentele nobile ce animă scriitorul, cel ce se dăruieşte prin scrisul lui slujirii omenirii.

Autoarea scrie în egală măsură despre autori locali, pe care îi citeşte cu respect şi cu admiraţie, cât şi despre cărţi cunoscute drept capodopere, ajungând să se aplece cu smerenie asupra scrierilor Sfinţilor Părinţi. Sunt impresii de lectură de o mare diversitate, ce creează un mozaic mişcător, în faţa căruia cititorul nu se va plictisi. Ambiţiile sale nu sunt elitiste, ci mai degrabă rămân în domeniul bunelor intenţii. Gândurile sale reuşesc să cuprindă autori foarte diverşi: Valeriu Anania, Dalai Lama, Tolstoi, Kahlil Gibran, Rilke, Blaga, Sfinţii Părinţi, Esenin, Goethe, Antoine de Saint-Exupery, Nicolae Steinhardt, Horia Bădescu, dar şi autori bistriţeni ca Dumitru Munteanu, Virginia Brănescu, David Dorian, Ioan Pintea, Elena M. Câmpan, Menuţ Maximinian, Nicolae Feier, Gheorghe Mizgan etc.

Între impresiile de lectură, autoarea inserează scene de viaţă personală, evenimente şi întâmplări ce i-au marcat destinul. Dintre confesiunile sale, să o reţinem pe cea legată de vîrsta de 17 ani, o confesiune fermecătoare prin ingenuitatea ei, care credem noi că poate dezvălui ceva din nestematele sufleteşti ale autoarei şi din destinul acesteia. Odată, cred că eram în anul 1968, deci aveam 17 ani, pe când mă aflam lângă moaştele Sf. Paraschieva, am discutat pentru prima dată despre viaţa mea sufletească cu o măicuţă ce arăta ca un înger. Eu i-am spus că doresc să devin măicuţă şi să fiu mămică. Ne putem imagina ce i-a răspuns măicuţa.

În alt loc, în bucata intitulată Ninge la Bistriţa, între spectacolul fulgilor, autoarea notează: Bucuria vine pentru că privim dinspre Cer spre Pământ şi nu invers. (…) Bucuria vine pentru că avem mintea la Dumnezeu şi suntem senini!

O carte asupra căreia dna. Jenița Naidin se apleacă cu predilecţie este cea a lui Georges Barbarin, Hristos, prietenul clipelor de grea încercare, pe care o comentează detaliat, în mai multe rânduri. Pasajele întinse şi numeroase reproduse ne arată că e vorba despre o carte de mare înţelepciune creştină, în genul Urmării lui Hristos, a lui Thoma a Kempis, carte socotită a fi cea mai citită după Biblie. Prin aceste impresii de lectură, autoarea dovedeşte, pe lângă generozitate, şi un bun gust pentru cărţile esenţiale, pe care ni le recomandă cu entuziasm.

În final, aducem un omagiu scriitoarelor din rândul cărora face parte şi d-na. Jenița Naidin, acele scriitoare ce se comportă cu modestie pe scena vieţii literare otrăvită de orgolii, sufocată de bolile unei societăţi debusolate, scriitoare ce transmite, printre atâtea tenebre existenţiale, un mesaj luminos şi optimist de iubire. Cartea se încheie, de altfel, cu cuvintele: Orice ni se întâmplă în viaţă, să iertăm.