O speranţă în mai bine - Emil Radu Moldovan! Emil Radu Moldovan - o speranţă în mai bine ?

Îl cunosc pe Emil Radu Moldovan de multă vreme şi recunosc că m-am bucurat de sosirea sa în fruntea administraţiei judeţene. Spre deosebire de alţii - unii chiar din propriul partid- am intuit în acest om un potenţial constructiv de luat în seamă. Toţi oamenii au dreptul, în evoluţia lor, la respect din partea semenilor. Cu atât mai mult, după părerea mea, au acest drept cei care îl câştigă prin muncă, prin eforturi personale de creştere şi perfecţionare insistente, cinstite, perseverente şi îmbrăcate într-o răbdare spartană, de nezdruncinat, alimentată mereu de speranţă. De speranţa în puterea binelui mai ales. Pe lângă acestea Emil Radu Moldovan este un bărbat falnic de statură, iar ca politician poate câştiga o charismă adevărată, binefăcătoare, absolut necesară în devenirea sa, în menirea sa de om în slujba comunităţii.
Numai că de abia acum începe greul. Când a venit USL-ul la putere m-am gândit că, în sfârşit, fie şi numai până la alegerile generale din toamnă, va aduce la frâiele puterii, ca miniştrii în primul rând, toată floarea cea vestită a specialiştilor din alianţă şi nu numai, pentru a demonstra că jignitoarea şi umilitoarea vremelnicie pedelistă va râmâne doar un vis urât în mintea noastră, sau, mă rog, doar în mintea mea subiectivă şi părtinitoare de alegător turmentat. Însă, ca să fiu doar politicos, nu a fost chiar aşa! Şi nu este chiar aşa.La centru.
Eu cred însă că Emil Radu Moldovan nu va imita greşelile Centrului! De aceea, vorbesc cu mine însumi, gândind cu voce tare...
1. Mi-ar place să fie şi cred că va fi chiar aşa : omul Emil Radu Moldovan îşi va ţine toate promisiunile rostite sau doar subânţelese faţă de proprii tovarăşi de drum. Nu va uita însă că oricât i-ar fi de dragi şi de necesari nu toţi sunt valori de pus în glastră iar pentru unii râvnitele pălării ar putea prea mari...
2.Mi-ar place să fie şi cred că va fi chiar aşa: politicianul Emil Radu Moldovan îşi va ţine toate promisiunile făcute în campania electorală acelora care chiar sunt amărâţi şi au nevoie de sprijin şi, în genere promisiunile făcute acelora care, sătui de umilinţe şi jigniri i-au dat votul aşa ca unei speranţe în izbăvire...
3.Mi-ar place să fie şi cred că va fi chiar aşa: şeful administraţiei judeţene nu va uita că în spatele primarilor pedelişti în comunele judeţului stau oameni cu nevoi reale care nu pot fi pedepsiţi pentru convingerile lor iar criminalul principiu cine nu este cu mine este împotriva mea va fi uitat cu desăvârşire.
4. Mi-ar place să fie şi cred că va fi chiar aşa: preşedintele consiliului judeţean se va apleca cu smerenie şi răbdare spre marile probleme ale satelor zonei de câmpie a judeţului uitate cu desăvârşire de toate administraţiile postdecembriste, preocupate mereu doar de Valea Someşului şi de alte Văi mai mănoase...Lucruri mari au făcut Ioan Oltean şi Liviu Rusu pentu Valea Someşului ( şi merită felicitări pentru toate acestea!) dar Câmpia, minunata şi săraca Câmpie Transilvană a fost cenuşăreasa tuturor guvernărilor locale ( şi centrale ) chiar şi în vremea comuniştilor...
5. Mi-ar place să fie şi cred că va fi chiar aşa : politicianul şi omul Emil Radu Moldovan va intra definitiv în istoria acestor meleaguri drept conducătorul care a adus apa, apa potabilă cea de toate zilele, abc-ul civilizaţiei moderne, în toate satele judeţului. Dacă apă nu este nimic nu este - realitatea aceasta va deveni una tragică în judeţ peste 10-15 ani dacă nu se iau măsuri chiar acum! Câţi oameni nu v-ar mulţumi dacă aţi intra în istorie tăind odată pentru totdeauna acest...nod gordian!?
6. Mi-ar place să fie şi cred că va fi chiar aşa : administratorul Emil Radu Moldovan va găsi rezolvarea ruşinii condamnabile rezultate din realitatea că aproape toate drumurile judeţene bistriţene se leagă de drumurile judeţelor megieşe prin 2-3-7 km de gropi neasfaltate în timp ce judeţele vecine îşi aduc asfaltul până în graniţa cu judeţul Bistriţa Năsăud!

7. Mi-ar place să fie şi cred că va fi chiar aşa : alesul Emil Radu Moldovan va deveni încet încet preşedintele tuturor - prieteni schimbători sau duşmani statornici - cu toţii însă oameni cu speranţe, cu nevoi, cu potenţial care-şi aşteaptă descătuşarea sau pur şi simplu oameni care şi-au servit semenii o viaţă şi aşteaptă doar un pic de respect şi atenţie.
8. Mi-ar place să fie şi cred că va fi chiar aşa : tânărul promiţător şi omul echilibrat care este Emil Radu Moldovan va găsi, recitindu-l poate pe Mihail Kogălniceanu - mereu actual şi în zilele noastre - înţelepciunea întru faptă care spune că în unire este puterea. Eu cred că în ultimii 8 ani am suferit cele mai mari umilinţe din viaţa mea. Şi mai cred că România nu a suferit mai mult nici în perioada fanariotă! Însă cred în mod egal că Ioan Oltean, Nelu Botiş, Liviu Rusu, şi alţii, cu toate păcatele lor, dacă le-or avea că eu nu le-am numărat şi nu le cunosc, sunt oameni de valoare, chiar de mare valoare. Chiar peste voinţa lor aceşti oameni ar trebui cooptaţi şi zidiţi în aşteptata reconstrucţie din temelii a edificiului judeţean...
9. Mi-ar place să fie şi cred că va fi chiar aşa: Omul Emil Radu Moldovan preşedintele Republicii Bistriţa Năsăud va aplica cu îndârjire principiul La vremuri noi oameni noi! Nicidecum însă obişnuitul şi păgubosul slogan La vremuri noi oamenii noştri!
10. Mi-ar place să fie şi cred că va fi chiar aşa: omul Emil Radu Moldovan va rămâne el însuşi. Oricâte ar asculta nu va uita că doar umerii Dânsului vor purta povara Responsabilităţii Rezultatului! Înainte de a fi bun trebuie să fie drept. Pentru a fi drept însă trebuie să fie corect! Iar măsura corectitudinii o dă legea. Da, legea! Legea în vigoare. Fie legea bună rea ea este stăpâna mea!
Nu ştiu ce m-a apucat să scriu aceste rânduri şi să mă expun astfel privirii publice. Poate pentru că eu chiar cred în Emil Radu Moldovan. Nu sunt membru al vreunui partid. Cred că unele mă enervează, altele mă exasperează de-a dreptul dar pe toate le văd utile. Pentru că partidele sunt exact ca noi oamenii, au şi bune şi rele. Sunt un rău necesar am zice.
Da. Mi-am amintit de ce scriu aceste rânduri: pentru a-i spune preşedintelui micii nastre republici, domnului Emil Radu Moldovan un lucru simplu, sincer, adevărat, tragic, dureros, trist, de neînţeles dar...rezolvabil, poate nu în totalitate în mandatul său : Domnule, omule, prietene nu suntem noi bistriţenii săraci de avere ci săraci de mângâiere! Aşa a zis genialul poet Grigore Vieru, aşa cred şi eu că este acum. Aici în judeţ şi peste tot în Ţara Românească! Vă ţin pumnii. Să ne suflecăm mânecile. La treabă dragii mei...Da, aşa să fie: cu toţii la muncă!