Psiholog Suzana Deac: Cărările din noi

Așa cum cuvântul contribuie la cunoaștere și vizualizarea limitelor periculoase, ar putea avea și efect de autocontrol sau rol preventiv pentru oricine, din punct de vedere al construirii conștiinței și al strategiei comportamentului.

Îmi place teorema: Eu știu că nu sunt perfect dar cred că sunt! Recunoști în fața oricui, chiar și în fața ta, că nu ești perfect dar în același timp, știi că te simți perfect, dar asta nu-i împărtășești nimănui, înafară de tine. Poate, chiar acesta este solul din care crește stima de sine puternică.

Poziția mea se trage din logica rațiunilor și din logica sentimentelor. Nu știu care ar fi ordinea corectă. Rațiune sau sentimente? Oricum, ar fi cumplit să se amestece Alzheimer în intelect.

Adevărul este că fratele a devenit un bun șahist, care, propunând situații strategice în ziarele de Tg-M, a câștigat ani la rând...

Multe cărări mi-au ieşit în cale, pe care am umblat înflăcărată sau bezmetică, experimentând, observând pe celălalt, pe mine, pe ea, pe ei, pe noi şi pe cine puteam.
Am umblat pe cărări, dar întotdeauna ştiam care mi-este direcţia principală... aşa că după mai multe impresii artistice, improvizaţii acţionale, iluzii contraproductive şi efecte suprareale m-am întors pe strada principală, fără să mă pierd pe cele secundare... cu o singură excepţie, când am confundat o arteră secundară cu cea principală şi putea să-mi fie fatală.
Dar Cel de Pretutindeni, până la urmă, m-a salvat şi m-a reaşezat pe drumul vieţii şi mi-a spus: să văd cum te descurci?
Și m-am descurcat.

Acum din nou mi-ar plăcea ca Cel Puternic de pretutindeni să mă ia între două degete ca pe un simplu pion sau ca pe o regină dezorientată şi să mă reaşeze pe o arteră şi să-mi spună: să văd cum te descurci?

Nimic nu este real pentru mine doar realitățile sufletului.
Iar pentru ceilalți în legătură cu noi, real este tot ce nu are intersecție cu sufletul.

Când vei învăța să percepi omul cu percepția lui, vei fi om.