Oare ne-am liniştit, am „băgat la cap” sau nu?!

A fost şi ziua verdictului C.C.R. şi l-am aflat, unii cu „bucurie” iar alţii cu tristeţe şi dezamăgire, încât am văzut şi întâlnit oameni care sufereau fizic, accentuându-şi diferite afecţiuni, la auzul veştii privind invalidarea Referendumului.
Am auzit tot felul de zvonuri, care de care mai incitante, provocatoare, în care se vehiculau scenarii de-a dreptul „fantastice”, am întâlnit oameni cu reacţii fizice şi verbale imprevizibile, sunt mulţi „plătiţi” să inducă în eroare populaţia, ca să-şi atingă scopul grupurile de interese etc., deci, „să decimeze picătură cu picătură” adevăratele valori şi să ne facă „democraţia” acră, amară, să regretăm că am ajuns aici, la acest stadiu, iar ce a fost înainte de 22 Decembrie 1989 să fie apreciat şi să tânjim după acele vremuri.
Cum putem oare să ne schimbăm comportamentul şi să ne dezbinăm aşa de uşor?
Am uitat ce ne-a oferit istoria, prin ce furci caudine am trecut, poporul acesta suferind şi până când, Doamne, ne vei lăsa să mergem în derivă?!
Nu ştim sau nu vrem „să ne băgăm la cap”, pentru totdeauna, că numai adevărul şi toleranţa ne vor duce spre mai bine, vom progresa şi vom fi apreciaţi.
De ce crede cineva că deţine adevărul absolut? Numai Dumnezeu este cel care deţine supremul şi imaculatul adevăr, noi, unii oameni, suntem „mici parşivi” şi un vrem să recunoaştem că am greşit şi facem tot ce ne „taie capul”, urlând şi susţinând că tot ce am emis ca idee şi am pus în practică este bine şi normal.
De ce nu ţinem cont de voinţa poporului, care este suveranul şi conducătorul suprem într-o ţară?
Până când trebuie să tolerăm, din partea cuiva, că noi, poporul, trebuie să fim „ca oile”, să mergem, să facem sau să nu facem ce ne spune acel cineva care se crede „buricul Pământului” şi dă soluţii în toate domeniile?
În orice există o limită şi dacă nu „am băgat la cap” ce trebuie şi ce nu trebuie, atunci ne ducem spre prăpastie.