Odihnă veşnică, MELINDA LUPU! O mamă devine înger în Ceruri!

A PLECAT AZI LA DOMNUL un suflet bun, o soție minunată, o mamă devotată familiei, unică prin sacrificiul ei permanent – MELINDA LUPU! Suflet din sufletul snopului de grâu curat al ‘’Cununii Grâului’’, Melinda ne-a iubit pe toți și a fost mereu, la bine și la greu alături de copii și de tineri noștri! Cu vorba, cu gândul, cu fapta, cu implicarea concretă și voluntară, Mely ne-a susținut mereu în toți cei14 ani de existență a formației noastre artistice! Sonia ( pe 9 martie va implini 17 ani) , fata cea mare a familiei Nicu și Melinda Lupu a fost dansatoare din anul 2016 până în anul 2023 iar Diana, sora mai mică ( pe 27 martie va trece pragul celor 13 ani), de la întâi octombrie 2018 până de curând, ambele fiind dansatoare serioase, de elită, exemple în toată purtarea lor!
Melinda fost o ființă unică, iubită și respectată de tot satul pentru bunătatea ei, pentru smerenia ei cuceritoare, pentru mâna întinsă cu drag oricui a avut nevoie…Mereu optimistă și încrezătoare în medicii care au tratat-o, Mely a crezut mereu în raza de speranță care i s-a arătat ființei ei credincioase, când mai luminoasă, când mai întunecată. Înconjurată de dragostea nețărmurită a soțului Nicu și a fetelor, a noastră a tuturor celor care am cunoscut-o, Melinda a crezut mereu și mereu că va trece peste greaua încercare a vieții! A suferit mult și nu s-a arătat, a sperat mult și nu a disperat nici un moment! În numele iubirii ei pentru Diana, pentru Sonia, pentru Nicu, pentru noi toți, ruga ei stăruitoare către Bunul Dumnezeu nu s-a întrerupt nici o clipă! A plecat din această lume așa, deodată după o lungă perioadă de suferință, tocmai când, familiei și nouă tuturor ni s-a arătat, parcă, o rază de Speranță!
De câte ori vorbeam cu ea zâmbea lin, calm, detașat, cu un zâmbet trist pe buze( poate așa o vedeam eu doar…) și parcă îmi șoptea neauzit : n-a ști nime că m-am dus, numa’ m-or vedea că nu-s…
Aceasta a fost Melinda noastră – o soție, o mamă, o ființă bună, iubitoare, desprinsă parcă din basmele cu Zâne bune, cu Îngeri buni, păzitori ai sufletelor noastre!
Aceasta a fost Melinda noastră, o femeie între femei, un suflet mare între sufletele mari, De bună seamă că Prea Bunului Dumnezeu i-a fost pe plac o asemenea zidire a Sa! De bună seamă că între ființele dragi Lui se va afla și sufletul Melindei. De aceea, tristeții lumești îi putem da glas nestăvilit, lacrimile noastre le putem lăsa să curgă șuvoi, însă din respect pentru Melinda nu avem voie să lăsăm descurajarea, disperarea, deznădejdea și întunericul regretelor să ne copleșească!
De bună seamă că Bunul Dumnezeu o va așeza de-a Dreapta Sa! Să ne rugăm așadar pentru sufletul ei curat ridicat la Ceruri și să găsim noi înșine puterea și tăria de a ne consola propriile suflete cernite, pentru că Melinda a plecat din această lume cu dor lăsând în ființa noastră tot dorul de chipul ei, de zâmbetul ei de amintirea ei! Bunul Dumnezeu să o ierte!
Doamne ajută!
Colonel în retragere Florentin Archiudean