Un artist iubit din muzica populară şi armată, a trecut la cele veşnice ! Drum lin, Vespazian LUPU!

O veste tristă...
Infernul mai groaznic și mai greu de suportat decât flăcările iadului!
Infernul in care te aruncă veștile tragice, de neînțeles și de neacceptat!
A plecat dintre noi, fulgerător. un om obișnuit, un artist fără egal, un prieten al tuturor, o valoare de neînlocuit: plutonierul adjutant de muzică( în rezervă) Vespazian LUPU!
Nu mai am cuvinte. Adică am o lume de cuvinte în ființa mea zbuciumată dar nici unul nu mai are sens!
A fost la spital pentru o afectiune relativ minoră! Revenit acasă, a plecat la Ceruri pentru a dirija de acolo , cu măiestria sa inegalabilă durerea noastră infinită...
In anul 2008, la pensionarea sa, am scris în Răsunetul textul de mai jos pe care vă rog să îl citiți ca pe un modest Omagiu adus artistului Vespazian Lupu și ca pe o infimă consolare a sufletelor Dumneavoastră! Toată Lumea plânge după Adi, după Lupino, după Domnu Lupu, după prietenul zecilor de ''Doinițe'' pe care le-a acompaniat pe scenă....
Un artist desăvârşit – plutonierul adjutant VESPAZIAN LUPU!
Vineri, 24/10/2008
In anul 1974, după absolvirea Academiei militare am fost repartizat la Bistriţa, în funcţia de şef al Cercului militar. Pe atunci, muzica militară a garnizoanei Bistriţa avea numeroase formaţii artistice alcătuite din subofiţerii care, foarte bine pregătiţi fiind, cunoşteau două sau chiar trei instrumente populare, în afară de instrumentul cu care cântau în fanfară.
Sub bagheta căpitanului Lazăr Gavrilaş se aflau adevăraţi oameni orchestră, ca sa mă exprim într-un termen convenţional deja! Fraţii Ion şi Cornel Radu, Sandy Moldovan, Romică Sigartău, erau faimoşi în oraş şi în judeţ iar formaţiile muzicii militare câştigau trofee la diverse concursuri republicane! Muzica militară bistriţeană avea încă de atunci un compozitor, devenit în scurt timp celebru în lumea specialiştilor (chiar dacă marele public nu îl cunoşte îndestul de bine) - pe neîntrecutul Alexandru D. Biriş (trecut între timp în rezervă cu gradul de plutonier adjutant şi stabilit la Budeşti Fânaţe) .
Pe atunci, la Cercul militar, planul cincinal se socotea în numărul şi valoarea formaţiilor artistice pe care le aveai şi în numărul spectacolelor prezentate publicului militar şi civil. Cînd aveai însă alături oameni ca aceia ai muzicii militare nu era greu să îţi faci planul! Imi amintesc de faptul că între tinerii abia veniţi din promoţie se afla unul, chiar şeful promoţiei de subofiţeri ai Şcolii militare de muzică din Bucureşti,pe numele lui Vespazian Lupu. Înăltuţ, svelt, mereu pus pe şotii, întotdeauna vesel şi săritor, Ady – aşa era numit de către prieteni- s-a impus repede printre liderii naturali ai colectivului muzicii militare. Avea de tînăr ceva din distincţia de necontestat a artiştilor de rasă!
Crescut la ţară, undeva în Bucovina, Ady Lupu – unii îl strigau Lupino!!! – era şi a rămas, un om extrem de agreabil. Îi iubea şi îi respecta deopotrivă şi pe cei mari şi pe cei mici! La clarinetul său era era ’’ezermeşter’’ cum ar fi spus Iacob Tătaru (un alt artist al cuvîntului din acele vremuri). ’’Notist’’ până în măduva oaselor, Lupu te scotea de la greu în orice situaţie, în orice punct obligatoriu de trecere cum spun militarii.
A condus orchestra de muzică populară a Casei armatei – aşa se numea cercul militar pe atunci – timp de 26 de ani! A lucrat cu patru şefi ai muzicii militare – căpitanul Lazăr Gavrilaş, căpitanul Gheza Brănescu, căpitanul Marcel Rus şi, în prezent, căpitanul Dan Stîngaciu. A fost subşeful muzicii militare ani mulţi, pînă la ieşirea la pensie la începutul lunii octombrie a anului 2008! Din octombrie 2001, cînd a luat fiinţă Ansamblul folcloric Doiniţa, Vespazian Lupu a dirijat orchestra de muzică populară Doiniţa în emisiuni folclorice la TVR 1, TVR 2, Naţional TV, Etno Tv sau Favorit TV, As TV Bistriţa!
A lucrat împreună cu Cornelia Ardelean şi cu Florin Labiş Pop la editarea celor trei albume de colinde ale grupului Vin colindătorii de la Cercul militar dar şi la înregistrarea a zeci de melodii de către grupul folcloric Doiniţa şi de către soliştii consacraţi sau/şi soliştii copii ai Doiniţei! Mirela Arpăştean, Ioana Ciuciur, Angela Vârvă, surorile Lucreţia Todoran şi Aurica Todoran Bodea, Valeria Florea, Ileana Corciu Melean, Camelia Bolfă, Marioara Sigartău, Maria Creţa Marga, Mărioara Dragotă, Virginia Bugnar, Maria Moldovan, Mariana Bura, Nastasia Cosmi Dâmbu, Florina Mureşan, Ionel Dejan, Ana Lar, Mirela Petruş, Simona Pop Labiş, Marcel Avram au la temelia carierei lor artistice cel puţin o cărămidă pusă de neîntrecutul Lupu Vespazian.
Am enumerat aici doar pe tinerii care au fost cîndva şi solişti ai Cercului militar Bistriţa! Însă Vespazian Lupu i-a acompaniat cu respect pe aproape toţi artiştii consacraţi ai judeţului nostru pe care îi amintim într-o ordine fixată doar de către memoria afectivă: Petre Petruse, Valeria Peter Predescu, Alexandru Pugna, Lidia Someşan, Cristian Pomohaci, Ana Damian, Ana Strîmturean, Mia Dan, Alexandru Căpitan, Anton Todică, Domnica Dologa, Lenuţa Purja, Cornelia Ardelean Archiudean! În aceste zile de toamnă a trecut în rezervă un mare muzician! În mod egal un om mare, adică adevărat, adică...normal! Se zice că nimeni nu este de neînlocuit nicăieri şi niciodată! Muzicianul, plutonierul adjutant Vespazian Lupu este de neînlocuit însă pentru muzica militară a garnizoanei Bistriţa! Cum de neînlocuit este pentru Ansamblul folcloric ’’Doiniţa’’ şi pentru copii şi adolescenţii artişti care îl compun!
La trecerea în rezervă a unui coleg (26 de ani de aplicaţii militare pe meleagurile Patriei!) a unui colaborator (26 de ani de aplicaţii ...artistice pe meleagurile Europei!) a unui prieten (26 de ani de bucurii şi de necazuri şi iarăşi de bucurii) este foarte greu să găseşti cuvintele potrivite pentru a fixa în nemurire această clipă astrală! Peisajul cu artişti din care va lipsi de acum înainte Ady, Domnu’Lupu, Domnu’ dirijor, Maestrul Lupu îşi va pierde dramatic din farmec! Nimic nu va mai fi ca înainte! Rămâne însă neschimbată amintirea! De fapt amintirile, nenumăratele amintiri! Şi exemplul de viaţă a unui om minunat! Şi farmecul vieţii trăite sub bagheta Maestrului Vespazian Lupu! Niciodată nu vom şti dacă trebuie să ne bucurăm sau să fim trişti în asemena momente! De aceea am preferat să scriu (să scriem de fapt!) nu ceea ce trebuie ci ceea ce simţim cu toată inima noastră în aceste momente! La revedere Maestre! Mulţumim pentru tot! Nici dacă ai vrea nu poţi trece în rezervă (şi) din inimile noastre! Viață lungă și pensie...indexată lunar!