Un om ca un brad a plecat la Ceruri: badea Teodor Cherecheș din Silivașu de Câmpie!

Când tristețea îti învăluie sufletul precum un inamic nevăzut, nu-ți mai arde de nimic: nici să te lași pradă deznădejdii, nici să cauți motive de încurajare! Stai așa, în așteptare prelungă, plină în mod egal de disperare și de speranță, de o abandonare totală egală cu o revoltă abia mijită de care încerci să scapi și nu știi cum... Dintre toate tristețile și dintre toate disperările cea mai greu de stăpânit, cea mai pustietoare, cea mai fără de leac, cea mai istovitoare în toată ființa, este tristețea săpată în suflet, în toată ființa te de plecarea din această Lume a celor dragi! Fie prieten nedefinit, fie prieten drag, fie vecin, rudă, frate, soră sau alt neam, despărțirea de chipul, de zîmbetul, de vorba lor este de nesuportat, îți golește de vlagă întreaga ființă și te face să tăgăduiești parcă, rostul acestei lumi!
Când însă de lângă tine pleacă tata sau mama...nu se mai poate înlocui... nimic cu nimic! Rămâi așa, ca un nor alb, plutitor peste lume, fără nici o consistență, fără nici o adiere de vânt, fără nici orientare aducătoare de o cât de mică consolare!
Duminică 3 mai 2020 a plecat dintre noi, chemat la Bunul Dumnezeu, badea Teodor Cherecheș din Silivașu de Câmpie! Născut a 10 martie 1932, badea Toader, omul acesta ca un brad, țăranul acesta adevărat, care a trăit 88 de ani în demnitate și cu onoare, a plecat la cele veșnice, în mod creștinește, chemat simplu și curat de către Bunul Dumnezeu în Împărăția sa! L-am cunoscut pe îndelete acum 14 ani când, împreună cu Cornelia i-am fost...nănași la nunta de aur! Pe 18 martie 2006 badea Teodor și lelea Maria Cherecheș au aniversat 50 de ani de căsătorie. Trei copii frumoși și demni, Margareta, Victoriţa şi Teodor, cinci nepoți minunați Oana, Mihai, Lavinia, Ana Maria, Tudor și o viață de muncă, de trudă grea dar roditoare: asta lasă în urmă acest om, aflat printre ultimii dintre țăranii neaoși ai străvechilor sate ale Câmpiei transilvane! Și mai lasă în urmă badea Teodor ani mulți în care a dansat, a jucat cum se spune în hora satului și în formația de dansatori ai Silivașului cu care a brăzdat Țara Românească de-a lungul și de-a latul!
După 64 de ani de viețuire cu bune și cu rele, dar mereu cu o demnitate de neegalat, badea Teodor și-a luat rămas bun de la lelea Marie, o femeie vrednică, de o frumusețe fizică și morală unică! Și-a luat rămas bun de la copii, de la nepoți și de la noi toți și s-a dus să bată cu toiagul obosit de truda vieții, la Poarta Raiului! Pentru că este scris: Bunul Dumnezeu ne iubește pe toți, dar deschide Poarta Veșniciei doar celor care au înmulțit talanții Iubirii și ai Credinței!
Ne gândim la badea Teodor Cherecheș cu drag. Ne pare rău după el dar nu plângem! Înlocuim lacrimile cu gândul bun, cu amintirile care ne leagă de el, cu bucuria creștinească semănată în ființele noastre de exemplul de viață al lui badea Teodor! Dacă toți am fi ca badea Teodor Cherecheș din Silivașu de Câmpie, lumea aceasta ar fi mai bună, mai suportabilă, mai țesută cu speranțe…
Cu asta rămânem: cu bucuria că badea Teodor va viețui mereu în gândurile și mai ales în faptele noastre! Fie-ți țărâna ușoară bade Teodor! Doamne ajută!