Olimpiu NUȘFELEAN: Făina se scumpește

Făina se scumpește. Prinsă, desigur, de valul scumpirilor actuale, în care sînt cuprinse uleiul, zahărul, cartofii, alături de carburanți, gaze, energie electrică, dar și diverse produse non alimentare. Majorări cu efect devastator. Dar de ce făina, pentru o țară care se scăldă în valuri de holde? Pentru că făina produce viermi. Viermii de făină sînt puși la mare preț de Bruxelles. Comisia Europeană îi are la mare cinste în bucătărie ei. În bucătăria unde frămîntă legi absurde pentru europenii captivi într-un continent îmbătrînit.
Da, făina se scumpește, pentru ca să o poată cumpăra doar cei bogați. Cei cu fițe, care ne joacă mereu feste. Ce bine să ieși în concediu cu un Lamborghini (sau, mă rog, cu un Bugatti sau Ferrari), cu un iaht, cu o amantă și să te oprești pe traseu, pe o terasă răcoroasă, lîngă un lac adînc, la un grătar de viermi galbeni. Merită să ții făina doar pentru aleși. Dacă ai bani, poți să cumperi un vapor de făină albă, să-l trimiți în largul oceanului unde făina să mocnească mîngîiată de brize, legănată de furtuni, iar în nădușeala călătoriei să puiască viermi pentru privilegiați. Fără căpătîi în privilegii. Burgeri, paste, biscuiți, smoothie sau degețele (fingers) din viermi de făină în stadiu de larvă – o întreagă artă în recoltare și preparare. Un biscuit cu „enebrio molitor”, o specie de gîndac negru. Făina, după obținerea recoltei de viermi, poate fi valorificată, în cine știe ce colț al lumii, prin transformarea în aluat congelat, din care se va putea face pîine ieftină pentru cei săraci. Că doar tot avem fel de fel de programe pentru ajutorarea groaselor pături de săraci. Săraci într-o țară bogată. Zic și eu așa, nu afirm!...
Acum să nu credeți că e chiar simplu să obții viermi de făină, galbeni ca pulpele găinilor de casă. Procesul e complicat și costisitor. De aceea sînt așa de scumpe mesele bogaților. A bogaților fără portofoliu, îmbogățiți așa, după cum i-a dus mintea. Să zicem că ai un vapor de făină. Sau mai multe. Călătoria acestuia pe ocean costă, deoarece trebuie să fie destul de lungă. Gândacul de făină se înmulțește proliferativ, printr-un proces în trei etape. După injectarea cu spermă, femela se îngroapă într-o masă moale – făină, în cazul nostru - și depune ouăle, aproximativ 500, care eclosează după 4 pînă la 19 zile. E de urmărit, meseriaș. Larvele măsoară de obicei aproximativ 2,5 cm sau mai mult, în timp ce adulții au în general între 1,25 - 1,8 cm lungime. Deci nu adulți, că-s mai mici, ci larve. În consonanță cu stadiul larvar al celor care ne gîndesc viitorul. Și de păzit: mulți prădători halesc ouăle, inclusiv reptilele. Dar și… pirații, cu vapor cu tot.
Merită riscul. Potrivit oamenilor de știință (politică?) de la Bruxelles, componentele principale ale acestei mai nou căutatei insecte sînt proteinele, grăsimile și fibrele, oferind pentru viitor o potențială sursă de mîncare sustenabilă și cu un nivel scăzut de emisii de carbon. E o soluție pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în industria alimentară. Și în industria politică. Închipuiți-vă că, prin consumul de viermi galbeni, ar putea fi mult reduse gazele de seră din parlamente, de la întrunirile în care se pune la cale soarta nefericită a țărilor!
Și pe listă urmează alte propuneri: lăcustele, greierii… Închipuiți-vă un lan sau o livadă atacate de lăcuste, valuri, valuri, insistente, hrăpărețe…, iar peste un asemenea val cade o populație (umană) înfometată, de secetă, de război, de hrăpăreață administrare… Lăcustele sînt neantizate cît ai clipi. Fără consum de insecticide. Doar cei înfometați sînt inventivi… Sau greierii. De ce să cînte ei, seară de seară, fericiți, pentru oameni nefericiți? Îi terminăm, pe grătar. Oamenii nefericiți să rămînă doar așa, cu ce n-au, și nimic mai mult!...
În locul insectelor dispărute, tehnica ne poate pune la dispoziție insecte artificiale, care le imită foarte bine pe cele apărute pe cale naturală. Să mai aibă copiii ce să studieze la școală, cercetătorii, ce să cerceteze, iar restaurantele cu terasă, seara, să-i mai poată delecta cu un țîrîit pe mușterii… Artificialități sau artificii spectaculoase într-o lume artificială, ruptă tot mai mult de țărîna în care nu mai vrea să se întoarcă.