Pagini din istoria rezistenței anticomuniste

     Nevoia unei argumentări cât mai reale a faptelor și evenimentelor referitoare la existența unor organizații și grupări anticomuniste  pe teritoriul județului Bistrița-Năsăud, dar nu numai, i-a determinat  pe cercetători să se confrunte cu o formă nouă de aflarea adevărului, numită ,,istoria orală” sau ,,istoria timpului prezent ”, prin intermediul martorilor oculari. Ei sunt purtătorii istoriei vii, sau a trecutului apropiat, pentru că pot oricând să infirme discursul oficial și să spună : ,,Lucrurile nu s-au întâmplat așa, vă spunem noi, pentru că am fost acolo ”. Este o formă de dezvăluire a adevărului istoric prin care, documentele sunt puse față în față cu memoria colectivă. Alături de lucrările de referință : ,, Pădurea răvrătită ”de Ștefan Bellu și cartea de aur a rezistenței românești împotriva comunismului ”  de Cicerone Ionițoiu, aș aminti câțiva autori bistrițeni care  au apelat la această metodă de cercetare : Ioan Radu Zăgreanu și Mihail I.Vlad în lucrarea ,,Parva se opune dictaturii ”, Viorel Rus cu studiul său amplu ,,Rezistența anticomunistă în județul Bistrița-Năsăud ”, Constantin Totir - ,,Catalogul dascălilor și învățăceilor uciși în lupta împotriva comunismului” ,Teohar Mihadaș - ,,Pe Muntele Ebal ” sau lucrarea colectivă ,,Mărturisitori de după gratii ” . Pe aceeași linie se înscriu și lucrările preotului paroh din Nepos, Vasile Rus, care se află la a treia carte cu acest subiect rămas multă vreme pe raftul tăcerii. Titlurile cărților sale poartă semnificații istorice : ,,Martirii din Dealul Crucii ”, ,,Gheorghe Pașca. Viața și jertfa ” și ,,Organizația anticomunistă ,,Gărzile Libertății ” din Delureni ”, toate trei însumând aproape 300 de pagini, în care, interviul ocupă un loc important în derularea subiectului. Urmărind acest aspect, adică cel al istoriei orale, am constatat că autorul  nu se oprește numai asupra unor documente de arhivă întocmite de serviciile securității, ci pune în valoare mărturiile oamenilor, a membrilor de familie sau a urmașilor acestora, a rudelor apropiate, sau pur și simplu a unor martori oculari care au avut contact direct sau indirect cu cei aflați în exercițiul  suferinței. Autorul s-a deplasat în mai multe localități din raza de acțiune a celor trei organizații anticomuniste :,,Garda Albă”(Rebra, Parva, Rebrișoara, Lușca ), ,,Țibleșul’’ (Săliștea de Sus, Dragomirești, Bichigiu, Găureni)  și ,,Gărzile Libertății din Delureni’’, (Silivașu de Câmpie, Țagu, Frata), unde a realizat circa 30 de interviuri din care se desprind relații despre acțiunile represive ale Securității, despre trăirile complexe ale celor implicați în lupta anticomunistă, despre starea psihică a populației în general. Iată ce spune Balaș Teofil,  din Țagu, despre tatăl său :,, Tata a fost bătut, batjocorit, pus în cătușe în beci la Miliție. A fost legat și bătut în tălpi. Albuț Maria a fost bătută până s-a îmbolnăvit.Umbla pe coate, se trăgea pe jos. Suferința lor nu o putem uita, o purtăm în suflete! ” Din studiul acestor cărți se pot trage câteva concluzii : între mărturiile orale și cele aflate în dosarele Securității nu există corespondențe reale.Aceeași persoană apare cu trăsături diferite ; o mare parte a populației se solidarizează cu acțiunile grupurilor anticomuniste, deși urmările sunt nefaste ; argumentele martorilor  acoperă un spațiu mai larg adevărului istoric față de documentele scrise. Protagoniștii sunt oameni curajoși, luptători pentru dreptate și libertate, chiar dacă visul lor este doar o idee iluzorie. Vasile Rus se dovedește a fi un cercetător atent, meticulos, pasionat și cu o viziune proprie asupra fenomenului istoric, pe care îl pune în valoare printr-un efort inconfundabil prin aceste trei lucrări documentare, scrise cu ,,colțul inimii ”, fiind îndemnat și de gîndul că, în anul 1949,  bunicul său, Dumitru Toader, a fost ucis mișelește pe Dealul Crucii din Nepos.El însuși este un urmaș al martorilor ce înnobilează ,,școala  memoriei”.