Până la iubirea din toamnă

Poate fi considerat volumul doi al romanului “Dorna 16”, pentru că personajele principale, Ştefan Damian, Larisa Busuioc şi alţi locatari din imobilul din strada amintită se regăsesc, după douăzeci de ani. Este continuarea poveştii de dragoste dintre tinerii Ştefan Damian, student la filosofie şi Larisa – Isa, fata generalului Busuioc, ministru în regimul dinainte de ’89, întreruptă dramatic, dureros pentru că demnitarul comunist nu concepe să-şi mărite fata cu un modest profesor de filosofie şi favorizează un mariaj convenţional cu un june de perspectivă, subordonat din ministerul pe care-l conduce şi care va şi ajunge în scurtă vreme ambasador. Fata acceptă această căsătorie de convenienţă, se supune dorinţei părinţilor, deşi nu simte nicio tragere de inimă pentru soţul impus. Acestea sunt faptele şi întâmplările povestite în romanul “Dorna 16”.

Au trecut de atunci douăzeci de ani, a venit Revoluţia din ’89 cu profunde şi dramatice mutaţii social-politice. La un miting din Piaţa Universităţii, printre vorbitorii urmăriţi cu atenţie este şi profesorul Ştefan Damian, iar printre cei care-l ascultă fosta lui iubită, Larisa Busuioc, acum doamna ambasador, care trăieşte cu o vie emoţie această revedere ce-i redeşteaptă nu numai amintirea dragostei uitate, ci îi stimulează şi o introspecţie dureroasă a situaţiei sale conjugale. Revederea iubitului din adolescenţă o convinge de eşecul vieţii sale conjugale, care nu este decât o banală, cenuşie convenţie socială. Aceeaşi convingere o nutreşte şi soţul său, domnul ambasador Puiu, altminteri un bărbat de o perfectă civilitate şi cumsecădenie, care printr-un bilet, îi propune divorţul. Deşi neaşteptată, vestea divorţului nu este resimţită dureros, ci ca o eliberare de această obositoare convenţie socială. Le aduce vestea părinţilor, aceştia sunt consternaţi şi incapabili să înţeleagă cum o căsnicie care în aparenţă era atât de armonioasă, s-a sfârşit atât de neaşteptat.Apropierea de fostul iubit, Ştefan Damian, acum un respectabil profesor universitar, căruia imediat după Revoluţie i se propune chiar fotoliul de ministru al învăţământului, propunere pe care o refuză politicos, - se petrece în două secvenţe:mai întâi, înainte de despărţirea de soţ, îi face o vizită intempestivă în biroul său de la facultate. Vizită atât de neaşteptată pentru amândoi, încât întreaga revedere este apăsată de uimire şi de o grea indecizie. Profesorul nutreşte un fel de “amitie amoureuse”, o prietenie drăgăstoasă, admirativă pentru frumoasa adolescentă Laura, o eminentă studentă de-a lui, aceeaşi admiraţie erotizată adolescentin şi uneori exteriorizată prin gesturi ce exprimă o inocentă dragoste juvenilă o nutreşte Laura pentru magistrul său. Plecat pentru câteva zile în satul său natal o întâlneşte pe frumoasa Laura în gara Roşiorii de Vede şi călătoresc împreună spre Bucureşti, unde, cu o îndrăzneală şocantă pentru profesor - care este tot o manifestare a frumoasei adolescenţe exuberante – îi spune că nu are unde să doarmă peste noapte şi-i propune lui Ştefan Damian s-o găzduiască. Este în aceste pagini ceva din suavitatea şi poezia romanului de dragoste “Adela” de Garabet Ibrăileanu. Sunt, fără îndoială, cele mai frumoase pagini ale cărţii şi ele conferă romanului “Până la iubirea din toamnă” statura unui remarcabil roman erotic. Şi tot ca în “Adela” nehotărârea celor trei “îndrăgostiţi” (deşi termenul este impropriu) lasă neîmplinită această poveste de dragoste din care Laura rămâne cu şi mai multă preţuire pentru profesorul Damian şi cu o altă înţelegere a vieţii: “Bărbatul încerca să-şi tempereze emoţia neclară. Laura i se părea, într-adevăr, alta. Îşi pierduse din lejeritatea gesturilor, din spontaneitatea încântătoare a unei fete frumoase. Prea frumoasă când doarmne goală în lumina galbenă a unei dimineţi de august. Nu ştia ce să spună şi nici dacă e bine să spună ceva.

-Această noapte a fost minunată. A fost, pentru mine, noaptea începuturilor. Cumpătarea, seriozitatea şi grija dumneavoastră m-au făcut femeia care sunt şi pe care nu ştiu dacă o vedeţi. Vă rog, vă implor, să nu spuneţi nimic. Vă mulţumesc. Sunteţi primul bărbat important din viaţa mea.

Luate altfel, spusele Laurei, studenta preferată a profesorului, puteau deştepta gânduri nebune. După un şir de întâmplări, care se dovedesc a fi pregătitoare, fata a descoperit femeia care crede că a devenit deja. Profesorul a privit-o cu înţelegere, i-a ocrotit frământările şi a sărutat-o afectuos pe obraji la despărţire.” (pg 112-113) Cu instinctul ei de femeie în devenire, Laura şi-a dat seama că femeia care l-a căutat la facultate, când ea era pe coridor, îl iubeşte mult şi este dragostea nestinsă din adolescenţă a profesorului. A doua secvenţă este mai hotărâtoare, favorizând fireasca regăsire a îndrăgostiţilor, ocrotiţi de tabloul “macilor roşii”, pictură ce a sintetizat începutul iubirii lor.

Spre deosebire de “Dorna 16”, romanul “Până la iubirea din toamnă” are o compoziţie duală, secvenţial-alternativă. Regăsirea celor doi îndrăgostiţi alternează cu rememorarea unor amintiri din copilăria lui Ştefan Mincă (nu greşim dacă-l considerăm un alter-ego al lui Ştefan Damian) şi cu remarcabile tablouri din viaţa rurală (capitolul Ursarii, de pildă, sau obiceiul colindatului-colindeţe) în care retrăim parcă episoade epice din proza lui Marin Preda sau Zaharia Stancu, marii săi conjudeţeni, dar asemenea acestora nu aduce o pastişă ci este o altă voce narativă asupra aceluiaşi sat românesc din ţinutul Teleormanului.

Ion BUZAŞI

P.S. Am amânat mult, după citirea romanului aceste însemnări de lectură, dar un frumos editorial al lui Ştefan Dinică din “Informaţia de Alba” despre o revedere colegială semicentenară a promoţiei sale de la Liceul din Roşiorii de Vede, a fost un semnal hotărâtor, pentru că mi-a reamintit poezia locurilor evocate în câteva capitole ale romanului.

I.B.