Părintele Mircea Pop „un slujitor al lui Hristos şi iconom al Tainelui lui Dumnezeu” a fost chemat la ceruri

Credincioşii din satele Văii Şieului şi nu numai sunt în doliu. Astăzi îl conduc pe ultimul drum pe părintele Mircea Pop, cel care a păstorit mai bine de 50 de ani în Parohia Ortodoxă Sebiş. În cele peste cinci decenii vrednicul părinte s-a rugat, a trăit şi a lucrat pentru alţii, fiind în mijlocul credincioşilor din parohie ca un adevărat părinte. Am avut privilegiul de a-l cunoaşte bine, de a-l asculta, de a-l simţi ca un părinte adevărat care se îngrijeşte de familia lui. L-am auzit de multe ori predicând, transmiţând credincioşilor un mesaj divin „Darurile Duhului Sfânt ale cărui roade sunt: dragostea, bucuria, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia” (Gal 5, 22-23).
În anul 1959, tânărul licenţiat în Teologie soseşte pe jos la Sebiş cu o traistă plină cu cărţi. Era toată averea sa. Ne-a povestiti odată despre prima lui întâlnire cu satul care-i va deveni casă şi familie. „Era o zi frumoasă de primăvară, în Săptămâna cea Mare a Sfintelor Paşti din anul Domnului 1959. Spinii înfloriţi pe margini de drumuri mă purtau cu farmecul lor printr-un loc de basm. Eram încă un copil tânăr şi subţirel care depăşise 20 de ani. Priveliştea mă fermeca, se asemăna cu cea de pe meleagurile splendide ale Someşului, Valea Ilvelor, de unde eram eu, satul Lunca Ilvei. Aveam reverenda neagră peste mână şi o modestă servietă în cealaltă. Tot hotarul era împânzit de oameni care arau ogorul cu nădejdea în roadele bogate ce le vor culege în toamnă. Am trecut peste un podeţ de piatră, peste o apă ce se rostogolea zgomotos dar foarte limpede la vale. Emoţiile mă copleşeau când, privind hotarul, vedeam că oamenii începeau a-şi lăsa plugul pe loc şi veneau din ambele părţi la vale că ei auziseră că vine un tânăr teolog şi va citi cele 12 Evanghelii din Joia Mare. M-au întâmpinat cu atâta dragoste şi omenie încât am rămas impresionat. Se auzea câte unul şoptind: Ăsta nu stă la noi, în pietrele astea, cât îi hău, că-i domnişor de oraş, nu stă el între mocani”. Dar iată că tânărul Mircea Pop a venit ca să slujească şi să-i slujească pe sebişeni, şi a rămas mai bine de 50 de ani până acum, când a fost chemat la ceruri. După 52 de ani de slujire i se potrivesc de minune cuvintele: „Preoţii care îşi ţin bine dregătoria, să se învrednicească de înaltă cinste, mai ales cei care se ostenesc cu cuvântul şi cu învăţătura”. Cinstea şi autoritatea părintelui Mircea a izvorât de la Dumnezeu, fiind slujitorul lui Dumnezeu în mijlocul enoriaşilor. Dar cinstirea de care s-a învrednicit vine şi de la felul în care îi slujea şi se ruga, fiindcă spunea mereu „preoţia este o slujire a lui Dumnezeu între oameni”. Şi-a iubit credincioşii ca un adevărat păstor sufletesc, bucurându-se şi plângând alături de ei, iar atunci când liturghisea era mai mult înger decât om, cu tremurul sfinţeniei în glas şi lacrimă pe obraz. I-a apropiat prin cuvânt şi faptă pe oameni de Dumnezeu, călăuzindu-i pe calea mântuirii. A fost mereu în mijlocul credincioşilor şi pentru credincioşi. Împreună cu ei a înfrumuseţat Sfânta Biserică din Sebiş, devenind o adevărată mireasă pentru mirele Hristos. S-a bucurat, de-a lungul anilor, de prezenţa înalţilor ierarhi, vrednicul de pomenire Arhiepiscopul Teofil, Arhiepiscopul Irineu, care a participat şi la resfinţirea bisericii, precum şi la sărbătorirea la 50 de ani de pastoraţie. Şi după ce a ieşit la pensie a rămas tot domnul părinte, participând la slujbele din Sfânta Biserică, cercetându-i pe credincioşii săi. Şi-a cunoscut bine turma încredinţată, pe care a iubit-o, a îndrumat-o, a ajutat-o, aidoma unui adevărat părinte, i-a hrănit pe toţi cu cuvânt şi faptă. A răspândit parfumul cerului peste întreaga comunitate din Sebiş, cum spunea un înalt ierah. Acest parfum ceresc l-a răspândit de-a lungul celor peste cinci decenii de slujire sfântă, făcându-se după expresia Ap. „bună mireasmă pentru cei care sunt pe calea mântuirii”. Mai bine de 50 de ani, părintele Mircea Pop şi-a logodit sufletul de sacerdot şi vas al Domnului cu sufletele celor din Sebiş, uşurând poveri, alinând dureri, închizând răni, iubind până la jertfă după chipul păstorului celui bun.
Astăzi, omul şi preotul Mircea Pop, care şi-a înţeles chemarea, iubit şi căutat de mii de credincioşi, nu numai din Parohia Sebiş, este regretat de familie, de preoţii colegi şi de credincioşii de pretutindeni. Dumnezeu să-l odihnească în pace!