Părintele Vasile Beni: Înălțarea Domnului și Ziua Eroilor

Dragii și bunii noștri credincioși!

  Două sunt sărbătorile înscrise în calendar pentru ziua de astăzi: „Înălțarea Domnului ” și „Ziua Eroilor”. Să ne oprim pe scurt la fiecare dintre ele:

      De ce Mântuitorul s-a Înălțat la ceruri? Cred că cel puțin două ar fi argumentele, prin care am putea da răspuns acestei întrebări:                    a. ”De la Tatăl am venit în lume, iarăși las lumea și Mă întorc la Tatăl’’-In 16,28), ”Iar Eu, când Mă voi înălţa de pe pământ, îi voi trage pe toţi la Mine” (Ioan 12: 26, 32).                                                                      b. ”Vă este vouă de folos - pentru că Mă duc să vă pregătesc vouă loc și Să vă trimit pe Duhul Sfânt” (Ioan 16,7). Şi cu ei petrecând, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte făgăduinţa Tatălui, pe care (a zis El) aţi auzit-o de la Mine” (F.Ap 1:4), făgăduinţa Pogorârii Sfântului Duh.

    Cum Mântuitorul rămâne printre noi, deși S-a Înălțat la ceruri. Răspunsul este unul complex, dar plin de mângâiere: Hristos rămâne cu noi în mod real, viu și activ, chiar dacă nu Îl mai vedem cu ochii trupești. Iată cum:

a. Prin Duhul Sfânt. La 10 zile după Înălțare, la Cincizecime, Duhul Sfânt coboară peste Biserică. Prin El, Hristos devine prezent în inima noastră, în lucrarea Bisericii, în viața fiecărui creștin. Duhul Sfânt este „suflarea” prezenței lui Hristos între noi. 

b. Prin Sfânta Euharistie. De fiecare dată când ne împărtășim, Hristos ni Se dăruiește cu adevărat. Nu este simbol, nu este amintire, ci prezență reală, vie, sfântă. Chiar dacă S-a înălțat la ceruri, El Se coboară pe altar la fiecare Liturghie.

c. Prin Cuvântul Său. Prin Evanghelie, El ne vorbește, ne călăuzește, ne mustră, ne încurajează. Este o formă vie de prezență. 

d. Prin Biserică și Sfintele Taine. El este prezent în adunarea credincioșilor, în rugăciunea comună, în slujbe, în fiecare Taină (Botez, Spovedanie, Cununie, Maslu etc.). 

 e. Prin aproapele nostru : „Adevărat zic vouă: întrucât ați făcut unuia dintre acești frați ai Mei prea mici, Mie Mi-ați făcut” .    

Ziua Eroilor.  Astăzi, la praznicul Înălțării Domnului, ne plecăm inimile și genunchii în rugăciune pentru eroii neamului. Cei care au murit pentru țară, credință și libertate nu sunt doar figuri din istorie – sunt stâlpi ai dăinuirii noastre:  „Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să și-l pună pentru prietenii săi” ( Ioan 15:13).     Eroii au iubit neamul, pământul și credința mai mult decât propria lor viață. Au lăsat în urmă familii, case, vise... și au mers cu fruntea sus pe câmpul de luptă sau în închisoare, știind că iubirea de țară e uneori o cruce. Sângele eroilor a sfințit munții, câmpiile, satele. Fiecare cruce dintr-un cimitir militar este o rugăciune tăcută. 

Să ne amintim de Ștefan cel Mare și Sfânt, pe care mama îl trimite la luptă: ”Du-te la oștire, pentru țară mori/Și-ți va fi mormântu-ncununat cu flori”. Poetul G.Coșbuc, surprinde greutățile, dorurile celor de acasă pentru cei plecați. În poezia, ”Mama”, ne descrie cum mama trăia cu speranța că fiul ei se va reîntoarce sănătos și când fetele o întreabă, ea răspunde: ”Mai ştiu şi eu la ce gândeam?/ Aveţi şi voi un frate./ Mi s-a părut c-aud la geam,/ Cu degetul cum bate.”../ Dar n-a fost el!... Să-l văd venind,/ Aş mai trăi o viaţă”.  

 Veșnică pomenire eroilor neamului românesc!”
„Dumnezeu să-i odihnească în slava Învierii și Înălțării Sale!”

Vă doresc să fiți binecuvântați și să nu uităm ca sus să avem inimile!

Pr. Vasile Beni