Părintele Vasile Beni, la sărbătoarea Sf. Dimitrie cel Nou de la Bucureşti: Nu-ți pierde credința atunci când îți este greu!

   Sfântul Dimitrie cel Nou de la Bucureşti

     „Nu-ți pierde credința atunci când îți este greu. Păstrează-ți inima curată, nu răspunde răului cu rău și încredințează-I lui Dumnezeu durerile și grijile tale”…Ar fi câteva cuvinte pe care le putem desprinde din viața sfântului Dimitrie cel Nou de la București

               Dragii și bunii noștri credincioși!

      Sfântul Dimitrie cel Nou de la Bucureşti s-a născut în timpul împăraților româno-bulgari Petru și Ioniță Asan (secolele Xll-Xlll). Fiind sărac la părinţii săi şi neavând cu ce se hrăni, multă vreme, în tinereţile sale, a păscut vitele acelui sat, ducând o viaţă singuratică de rugăciune şi înfrânare.

     Umblând însă odată cu vitele prin iarba deasă a câmpului, a călcat cu piciorul, din nebăgare de seamă, un cuib de păsărele, strivind puişorii dintr-însul. Atât de mâhnit a rămas tânărul Dimitrie pentru moartea acestor nevinovate făpturi ale lui Dumnezeu, încât a hotărât să pedepsească piciorul vinovat pentru omorul fară voie: trei ani l-a ţinut desculţ, iarna şi vara, târându-l prin arşiţa verii şi zăpada iernii, prin buruieni şi colţuri de stânci şi făcându-l să sângereze adesea din cauza rănilor şi a bătăturilor.

        Dorind să se desăvârşescă s-a retras la o mănăstire ce era într-o peşteră pe malurile de piatră ale râului Lom, nu departe de satul Basarabov.

     Simţindu-şi dinainte sfârşitul, Cuviosul s-a ascuns, neştiut de nimeni, între două pietre mari, pe marginea unui râu ce se chema Lomul şi acolo şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.

       Era în partea locului un om care avea o copilă bolnavă de duh necurat. Într-o noapte s-a arătat Cuviosul Dimitrie în vis copilei şi i-a zis:,,De mă vor scoate părinţii tăi din apă - arătându-i şi locul - eu te voi tămădui pe tine!"

       Şi îndată copila a spus tatălui ei care, adunând mai mulţi preoţi, a plecat la locul arătat şi a aflat comoa­ra cea ascunsă şi nepreţuită, adică sfintele moaşte întregi şi neputrezite ale Sfântului Dimitrie.

 Deci, luându-le, le-a dus în satul Basarabov şi multe minuni de vindecare se făceau prin ele, celor ce veneau acolo cu credinţă.

    Între anii 1769-1774, fiind război între ruşi şi turci, un general, anume Petru Salticov, din partea armatelor ruseşti, a trecut Dunărea şi a ocupat o mare parte din părţile Bulgariei, printre care şi Basarabovul. Apoi auzind de moaştele Cuviosului, a poruncit să le trimită în ţara sa. Dar un oarecare locuitor român cu numele Hagi Dimitrie, fiind foarte credincios, s-a rugat de acel general să le dea Ţării Româneşti, ca despăgubire pentru mulţimea pagubelor de război. Şi aşa, sfintele moaşte ale Cuviosului părin­telui nostru Dimitrie, au ajuns în pământul ţării noastre şi au fost aşezate în Biserica Mitropoliei din Bucureşti, în anul 1773, fiind primite cu mare evlavie de mitropolitul Grigorie şi de mulţimea credincioşilor.

     Ce ne învață Sfântul Dimitrie cel Nou?

• Să avem răbdare în suferință. Nu toate încercările se rezolvă imediat. Uneori, trebuie să trecem prin ele cu credință și nădejde.
• Să fim smeriți și să nu judecăm. Sfințenia se arată prin bunătate, simplitate și dragoste față de ceilalți.
• Să ne rugăm cu inimă curată. Rugăciunea ne poate aduce pace sufletească, putere și curaj în momentele grele.
• Să nu ne pierdem nădejdea. Chiar și atunci când nu vedem o soluție, putem continua să ne încredințăm viața lui Dumnezeu.
• Să facem bine în tăcere. Nu avem nevoie de recunoaștere pentru a fi oameni buni; contează iubirea pe care o oferim. Amin.

Pr. Vasile Beni