Părintele Vasile Beni: Să fim mereu buni cu cei ce au nevoie de noi

     Într-o zi, un tânăr sărac bătu la poarta unei case  să ceară de mâncare.....I-a fost rușine și a cerut un pahar cu apă......Femeia văzând că este flămând i-a dat un pahar cu lapte....După zeci de ani femeia sa îmbolnăvit....Pe factură scria:....

        Textul Evangheliei la Duminica  doua din Postul Mare: „În vremea aceea, intrând iarăşi Iisus în Capernaum, după câteva zile s-a auzit că este în casă. Şi îndată s-au adunat aşa de mulţi, încât nu mai era loc nici înaintea uşii, iar Dânsul le grăia cuvântul (lui Dumnezeu). Şi au venit la El, aducând un slăbănog, pe care-l purtau patru oameni. Dar, neputând ei din pricina mulţimii să se apropie de El, au desfăcut acoperişul casei unde era Iisus şi, prin spărtură, au coborât patul în care zăcea slăbănogul. Iar Iisus, văzând credinţa lor, i-a zis slăbănogului: Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale! Şi erau acolo unii dintre cărturari, care şedeau şi cugetau în inimile lor: Pentru ce vorbeşte Acesta astfel? El huleşte. Cine poate să ierte păcatele, fără numai singur Dumnezeu? Şi îndată, cunoscând Iisus cu duhul Lui că aşa cugetau ei în sine, a zis lor: De ce cugetaţi acestea în inimile voastre? Ce este mai uşor, a zice slăbănogului: Iertate îţi sunt păcatele, sau a zice: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă? Dar ca să ştiţi că putere are Fiul Omului a ierta păcatele pe pământ, a zis slăbănogului: Zic ţie: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta. Şi s-a ridicat îndată şi, luându-şi patul, a ieşit înaintea tuturor, încât erau toţi uimiţi şi slăveau pe Dumnezeu, zicând: Asemenea lucruri n-am văzut niciodată”(Marcu 2, 1-12).

                     Dragii și bunii noștri credincioși!                                          

     Sfântul Ierarh Luca al Crimeei meditând asupra textului Evangheliei ne sfătuiește: ”Iubiţii mei în Hristos, să facem din toată inima faptele milostivirii, socotind pierdută ziua în care n-am ajutat pe cineva fie cu vorba bună, fie împărtăşindu-i din inimă necazurile şi suferinţele, fie mijlocind prin rugăciune pentru el înaintea lui Dumnezeu”. Fiecare dintre noi la un anumit moment din viaţă, am avut nevoie de ajutor din partea celor apropiaţi. Şi trebuie să recunoaştem că şi de acum înainte vom avea nevoie. Întrebarea este însă ce fac eu pentru aproapele, pentru cel ce are nevoie de ajutorul meu. Pentru că iubirea adevărată nu se scrie doar prin cuvinte, ci mai ales prin fapte. Despre iubire ne-a învăţat Însuşi Domnul Iisus Hristos, pentru că Dumnezeu este iubire (I Ioan 4, 16). Când omul are iubire se gândeşte ce trebuie, cum trebuie să facă pentru ca să-l ajute pe cel care este în nevoie.

Supremația omului stă în slujire și despre această supremație a omului vorbește Hristos în Evanghelie când ne arată că aceasta trebuie găsită în slujirea smerită a celor care au nevoie de ajutorul nostru. Supremația nu constă în faptul că mulți te servesc pe tine, ci în faptul că tu slujești pe oameni, din iubire pentru Hristos: „Slujiți unul altuia prin iubire”,scrie sfântul apostol Pavel în epistola către Galateni 5,13.În calitate de creștini trebuie ca să nu trecem nepăsători pe lângă lipsurile și necazurile semenilor care cu glas sau fără de glas solicită ajutorul nostru, pentru că în lumina învățăturii Evangheliei, Domnul nostru Iisus Hristos nu sălășluiește doar în ceruri sau pe masa Sfintelor Altare, în Taina Euharistiei, ci poate fi descoperit în persoana fiecărui om aflat în nevoie. Așadar, Hristos așteaptă iubirea noastră la un colț de stradă, pe un pat de spital, într-un azil de bătrâni, în casa unor vecini care plâng și nu are cine să-i ajute și exemplele pot continua.                                                

 Într-o zi, un tânăr sărac pe nume Howard Kelly, care vindea diferite mărfuri din poartă în poartă ca să-și plătească studiile la universitate, găsi în buzunar doar o monedă de 10 cenți și-i era foame.
Decise să ceară ceva de mâncare la următoarea casă. Dar nervii lui l-au trădat când îi deschise ușa o femeie superbă. În loc să ceară ceva de mâncare, ceru un pahar cu apă.
Ea se gândi că tânărul părea înfometat, așa că îi aduse un pahar mare cu lapte.
El îl bău încet și dupa aceea întrebă:
-Cât vă datorez?
-Nu-mi datorezi nimic, răspunse ea.                                                            – Mama mea ne-a învățat că trebuie să fim mereu buni cu cei care au nevoie de noi.
Și el răspunse: vă mulțumesc din suflet!                                                             Când tânărul plecă de la casa aceea, nu numai că se simți mai ușurat, dar și încrederea în Dumnezeu și în oameni deveni mai puternică. Fusese pe punctul de a abandona studiile din cauza sărăciei.

După câțiva ani, femeia se îmbolnavi grav. Medicii din satul ei erau îngrijorați. După puțin timp au trimis-o în oras. Îl căutară pe Dr. Howard Kelly pentru o consultație. Când el auzi numele satului din care provenea pacienta, simți în ochi o lumină specială și o senzație plăcută. Imediat Dr. Kelly urcă din holul spitalului în camera ei. Îmbrăcat în halatul lui, doctorul intră să o vadă. Capriciile destinului, era ea, o recunoscu imediat.  Se întoarse în sala de vizite determinat să facă tot posibilul să-i salveze viața. Din ziua aceea urmări cazul femeii cu cea mai mare atenție. Ea a fost operată pe cord deschis și se recupera foarte încet.  După o lungă luptă, ea învinse boala! Era în sfârșit sănătoasă!

        Dat fiind că pacienta era în afara oricărui pericol, Dr. Kelly ceru biroului administrativ să-i trimită factura cu totalul cheltuielilor, ca s-o aprobe. O recontrolă si o semnă. Mai mult, scrise ceva pe marginea facturii și o trimise în camera pacientei.
Factura a ajuns în camera pacientei, dar ei îi era teamă să o deschidă, pentru că știa că ar trebui să lucreze pentru tot restul zilelor sale ca să plătească costul unei intervenții atât de complicate.
În sfârșit o deschise și ceva îi atrase imediat atenția: pe marginile facturii citi aceste cuvinte:
“Platită integral acum mulți ani, cu un pahar de lapte!”
Ochii ei se umplură de lacrimi de bucurie și fericită îl binecuvânta pe doctor pentru că-i salvase viața. Închei cu versurile scrise de Ica Drăgoi, care sunt un îndemn pentru fiecare dintre noi:

  ”Dăruieşte şi fă bine, / Celui sărman şi lipsit,
Din bucata ta de pâine, / Dă-i şi lui, nu fi zgârcit.
Mângâie pe cel ce plânge, / Pe cel trist, descurajat,
Fă-ţi timp alungă-i tristeţea, / Vei fi binecuvântat.
 

Nu-ţi fie greu să faci bine, / Căci răsplată vei primi,
Dumnezeu te răsplăteşte, / Ajutorul tău va fi.
Dacă împlineşti Cuvântul, / Binele de-l faci mereu,
Vei avea răsplată mare, / Sus în cer la Dumnezeu!”

Vă doresc să fiți binecuvântați și să nu uităm ca sus să avem inimile!

Pr. Vasile Beni