Pr. Vasile Beni: Cea mai puternică rugăciune este iubirea pentru aproapele!

Ce-şi doreşte omul?!

Textul Evangheliei la Duminica  doua din Postul Mare: „În vremea aceea, intrând iarăşi Iisus în Capernaum, după câteva zile s-a auzit că este în casă. Şi îndată s-au adunat aşa de mulţi, încât nu mai era loc nici înaintea uşii, iar Dânsul le grăia cuvântul (lui Dumnezeu). Şi au venit la El, aducând un slăbănog, pe care-l purtau patru oameni. Dar, neputând ei din pricina mulţimii să se apropie de El, au desfăcut acoperişul casei unde era Iisus şi, prin spărtură, au coborât patul în care zăcea slăbănogul. Iar Iisus, văzând credinţa lor, i-a zis slăbănogului: Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale! Şi erau acolo unii dintre cărturari, care şedeau şi cugetau în inimile lor: Pentru ce vorbeşte Acesta astfel? El huleşte. Cine poate să ierte păcatele, fără numai singur Dumnezeu? Şi îndată, cunoscând Iisus cu duhul Lui că aşa cugetau ei în sine, a zis lor: De ce cugetaţi acestea în inimile voastre? Ce este mai uşor, a zice slăbănogului: Iertate îţi sunt păcatele, sau a zice: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă? Dar ca să ştiţi că putere are Fiul Omului a ierta păcatele pe pământ, a zis slăbănogului: Zic ţie: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta. Şi s-a ridicat îndată şi, luându-şi patul, a ieşit înaintea tuturor, încât erau toţi uimiţi şi slăveau pe Dumnezeu, zicând: Asemenea lucruri n-am văzut niciodată”(Marcu 2, 1-12).

Dragii noştri credincioşi!

Evanghelia duminicii a doua din Postul Mare ne descrie o minune săvârşită de Mântuitorul în ţinutul Capernaumului, care are ca şi punct de plecare iubirea faţă de omul bolnav, urmată de credinţă, iertarea păcatelor şi vindecarea omului bolnav. Să ne oprim în cele ce urmează la două posibile învăţături care se pot desprinde din textul Evangheliei, urmate de o pildă şi o frumoasă poezie.

         1. Ce înseamnă a iubi pe cel ce este în suferinţă. A-i vedea necazul, greutăţile cu care se confruntă şi a încerca să-l ajuţi. Iubirea adevărată nu se scrie doar prin cuvinte, ci mai ales prin fapte. Pe acest cuvânt mic, iubire, alcătuit din trei silabe, se sprijină toată măreţia civilizaţiei omeneşti! Despre iubire ne-a învăţat Însuşi Domnul Iisus Hristos, pentru că Dumnezeu este iubire (I Ioan 4, 16). Când omul are iubire se gândeşte ce trebuie, cum trebuie să facă pentru ca să-l ajute pe cel care este în nevoie.  Aşa cum în cunoscuta „Piramidă a nevoilor“, Abraham Maslow a fost obligat să recunoască faptul că pe lângă hrană, locuinţă şi îmbrăcăminte, omul mai are nevoie şi de iubire.

        2. Ce înseamnă să-l aduci pe cel bolnav la Iisus Hristos. Este întâlnirea cu Cel care este doctor şi al sufletului şi al trupului. Iar întâlnirea cu Iisus ne aduce iertarea păcatelor, pentru că păcatul este rădăcina tuturor relelor din lume-de aceea Iisus iartă mai întâi păcatele şi abia apoi îl vindecă.

Puterea de a ierta păcatele El o dăruieşte Bisericii Sale, nu o ţine pentru Sine în mod egoist! Noi primim astfel iertarea păcatelor prin Taina Pocăinţei sau a Spovedaniei, apoi prin Sfânta Împărtăşanie, care se dăruieşte spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci, iar vindecarea trupului se dăruieşte oamenilor prin Taina Sfântului Maslu. Iar pentru a ne vindeca trebuie să parcurgem mai multe etape: Să avem credinţă, pentru că credinţa ne duce la Iisus –fie a noastră, fie a celor de lângă noi. Să fim stăruitori sau să avem îndrăzneala – ca cei care l-au dus pe slăbănog la Iisus, cu toate că n-au putut să intre pe uşă, nu s-au întors înapoi ci au găsit alte mijloace sau alte căi pentru ca bolnavul să se poată întâlni cu Iisus.

O pildă cu un frumos mesaj. Un bătrân, nemulțumit în sufletul lui, l-a întrebat pe duhovnic:

- Părinte, care este cea mai puternică rugăciune, pentru că începe postul? Eu mă rog mereu, dar Dumnezeu nu mi-a răspuns niciodată. Duhovnicul, zâmbind, i-a răspuns cu o pildă.

- Doi oameni erau pe o insulă pustie și au tot strigat, sperând că vor fi auziți: Ajutor! Ajutor! Zadarnică le-a fost speranța, că nimeni nu i-a auzit. Văzând că nu primeasc ajutor de nicăieri, au început să se roage fiecare separat, după îndemnul sufletului.

Hrana fiind prima necesitate, L-au rugat pe Dumnezeu să le trimită, dar unul a primit din belșug, iar altul, nimic.

Având nevoie de un loc în care să se adăpostească de intemperiile vremii, s-au rugat tot separat. În urma căutărilor, unul a găsit o peșteră, iar celălalt nimic.        

Vrând să plece de pe insulă, aveau nevoie de o barcă, dar la fel ca în cazul hranei și adăpostului, în urma rugăciunii, unul a găsit o barcă la mal, iar celălalt degeaba a căutat.

Cel care a găsit barca s-a urcat în ea, dar nu putea pleca fără prietenul lângă care pătimise atâtea și l-a chemat să i se alăture, de-a încheia împreună peripeția buclucașă.

Când au plecat de pe insulă, cel care nu a primit nimic l-a întrebat pe celălalt:

 - De ce, tot ce i-am cerut lui Dumnezeu, nu mi-a dat, dar ție ți-a dat de toate?

Răspunsul primit a fost uimitor:

- Dumnezeu mi-a dat tot ce I-am cerut, pentru că, de fiecare dată L-am rugat să-mi dea cât să te ajut și pe tine…. Nu uita să te rogi pentru aproapele tău și vei fi răsplătit, pentru că cea  mai puternică rugăciune este iubirea pentru aproapele!

Spre încheiere să ne oprim şi la versurile unei frumoase poezii Unii și alții, de Licuța Pântia

Unii vor iubire, alții vor putere,

Unii doar un umăr pentru o mângâiere,

Unii casă mare şi maşină nouă,

Alții doar o umbră unde să nu-i plouă,

Unii să audă, alții să vorbească,

Unii doar o clipă cerul să privească,

Unii o moşie mare şi bogată,

Unii ar vrea o mamă, alții ar vrea un tată,

Unii haine scumpe şi pantofi mai mulți,

Alţii vor picioare şi-ar umbla desculți,

Unii vor un munte, alții vor o mare,

Unii doar să aibă cele necesare,

Unii vor avere, faimă, bogății,

Alții sănătate pentru-ai lor copii,

Unii vor să aibă propriul răsărit,

Alții doar să uite ceea ce-au iubit...

Pelerini prin lume între nu şi da,

Fiecare suflet are rana sa!

Nu tot cel ce râde este fericit,

Cum nici cel ce plânge totul a sfârşit!

Luptă pentru tine, uşurează-ți chinul,

Iar de nu se poate să-ți accepți destinul;

Fii cu gânduri bune şi să crezi mereu:

Când nu vine nimeni, vine Dumnezeu!  

Amin!

                                                 Pr. Vasile Beni