Părintele Vasile Beni: Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, ne învață ce înseamnă credința adevărată, curajul și dragostea față de Dumnezeu

        Dragii și bunii noștri credincioși!

     Sfântul Dimitrie a trăit în cetatea Tesalonicului din Grecia, în a doua jumătate a veacului al treilea, în timpul împăraţilor romani Diocleţian şi Maximian.  Tatăl său a fost guvernator al Tesalonicului, iar mama a fost foarte credincioasă. L-au botezat în ascuns, iar în casă aveau două icoane: cu Mântuitorul şi cu Maica Domnului, în faţa cărora se rugau.

    Datorită aleselor sale calităţi, după moartea tatălui, a reuşit să ajungă guvernator al Tesalonicului. Însă, împăratul Maximilian, când îi oferă tânărului Dimitrie rangul de general în armata romană, îi dă și porunca de a persecuta pe creștini. Dimitrie recunoaște că singur împărat al cerului și al pământului este Iisus Hristos - Mântuitorul lumii. Iar mărturisirea acestui lucru l-a determinat pe împărat să îl arunce în închisoare.

Ce ne învață pe noi Sfântul Dimitrie astăzi?

     În primul rând, ne învață să nu ne rușinăm de credința noastră. Trăim într-o lume în care oamenii sunt preocupați de multe lucruri: de bani, de avere, de griji, de necazuri și de dorința de a avea cât mai mult. Uneori, în mijlocul acestor preocupări, uităm de rugăciune, uităm de biserică și uităm că sufletul nostru are nevoie de Dumnezeu. Sfântul Dimitrie ne arată că adevărata bogăție nu este cea materială, ci bogăția sufletului. Poți să ai multe lucruri și să fii sărac sufletește, dar poți să ai puțin și să fii bogat înaintea lui Dumnezeu, dacă ai credință, iubire și inimă curată.

     În al doilea rând, Sfântul Dimitrie ne învață să avem curaj în încercările vieții. Fiecare dintre noi poartă o cruce: unii au suferințe trupești, alții au necazuri în familie, alții au griji pentru copii, pentru părinți sau pentru ziua de mâine.

     Sunt momente în care ne întrebăm: „Doamne, de ce îngădui toate acestea? De ce trebuie să sufăr?” Sfântul Dimitrie ne amintește că Dumnezeu nu ne părăsește în suferință. Poate că nu ne ia întotdeauna crucea, dar ne dă putere să o purtăm. Poate că nu ne răspunde imediat la rugăciuni, dar ne ascultă și ne poartă de grijă. De aceea, să nu ne pierdem nădejdea! Să ne rugăm cu credință și să mergem înainte, știind că Dumnezeu este alături de cei care Îl caută cu inimă sinceră.

În al treilea rând, să învățăm de la Sfântul Dimitrie dragostea față de aproapele nostru. Nu este suficient să aprindem o lumânare, să sărutăm icoanele și să venim la biserică, dacă în inima noastră păstrăm ură, invidie sau dorință de răzbunare.

       Credința adevărată se vede în felul în care ne purtăm cu ceilalți. Se vede atunci când iertăm, când ajutăm un om aflat în nevoie, când rostim o vorbă bună celui întristat și când nu judecăm pe nimeni cu asprime. Uneori, cea mai frumoasă rugăciune este o faptă bună. Uneori, cea mai plăcută jertfă înaintea lui Dumnezeu este să ne împăcăm cu cineva cu care suntem certați.

     Să-l rugăm astăzi pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie să ne fie ocrotitor și mijlocitor înaintea lui Dumnezeu. Să ne ajute să avem credință puternică, răbdare în necazuri și dragoste față de toți oamenii.

Să ne rugăm pentru familiile noastre, pentru copiii noștri, pentru cei bolnavi, pentru cei singuri și pentru toți cei care trec prin încercări. Să ne rugăm și pentru pacea din țara noastră și din întreaga lume.

Fie ca Sfântul Dimitrie să ne dăruiască tuturor credință statornică, sănătate sufletească și trupească, pace în casele noastre și mântuire sufletelor noastre. Amin.

    Vă dorim ani mulți și binecuvântați tuturor sărbătoriților!

Pr. Vasile Beni