Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir

,,În loc să execute ordinul împăratului, Dimitrie recunoaște că singur împărat al cerului și al pământului este Iisus Hristos”

 

Fiecare zi care este înscrisă în calendar are însemnătatea ei, pentru că fiecare sfânt care se pomenește a căutat să privească spre Dumnezeu. După cum ne spune Sinaxarul şi istorisirea vieţii sale, Sfântul Dimitrie a trăit în cetatea Tesalonicului din Grecia, în a doua jumătate a veacului al treilea, în timpul împăraţilor romani Diocleţian şi Maximian. Făcea parte dintr-o familie de neam ales: tatăl, guvernator al Tesalonicului şi mama, o creştină deosebită.

Aceștia aveau în casă două icoane împodobite cu aur și pierte scumpe,una a Mântuitorului și cealaltă a Maicii Domnului în fața cărora se rugau. Copilul și l-au botezat în ascuns, iar când acesta a început a cunoaște părinții i-au arătat sfintele icoane, învățându-l în dreapta credință  și i-au zis: ,,Aceasta este icoana adevăratului Dumnezeu, care a făcut cerul și pământul și aceasta este icoana Preasfintei Sale Maici, Fecioara Maria,Născătoarea de Dumnezeu”.

Datorită aleselor sale calităţi, după moartea tatălui a reuşit să ajungă guvernator al Tesalonicului, în locul tatălui său. În timp ce creştinismul se răspândea prinzând rădăcini adânci, la începutul veacului al IV-lea, păgânismul roman se destrăma odată cu însuşi imperiul care, între altele, îşi măcinase puterile căutând zadarnic să menţină închinarea la idoli. Pentru a opri răspândirea creştinismului, împăraţii au dat mai multe edicte de persecuţie, prin care au pornit mare prigonire împotriva acelora care se lepădau de cultul idolilor păgâni şi treceau la credinţa Domnului şi Mântuitorului Iisus.

Împăratul Maximilian când îi oferă tânărului Dimitrie rangul de general în armata romană îi dă și porunca de a persecuta pe creștini. Și în loc să execute ordinul împăratului, Dimitrie recunoaște că singur împărat al cerului și al pământului este Iisus Hristos Mântuitorul lumii, în loc de gradul de general,mărturisește că este smerit slujitor al Dumnezeului celui viu, în loc de prefect, recunoaște că este egal cu aceia care credeau în viața veșnică. Iar pentru a-și dovedi, mărturisi și adeveri credința sa, toată averea moștenită de la părinți o împarte celor nevoiași, oferă adăpost celor năpăstuiți, ajută pe văduve și pe pe orfani.

Iar împăratul s-a mâniat foarte tare, când Sfântul Dimitrie L-a mărturisit pe Hristos, poruncind să fie aruncat îndată în temniţă. Împăratul Maximian era mare iubitor de petreceri şi distracţii. Îi plăceau îndeosebi jocurile, întrecerile şi luptele dintre gladiatori, de la circ. El se lăuda mai ales cu un gladiator puternic, numit Lie, mult apreciat de împărat şi de păgâni, pentru mărimea şi puterea lui. Nimeni nu putea să-l biruiască şi nici nu cuteza să se măsoare cu el, încât acesta ucidea pe mulţi, printre care erau şi creştini. Atunci, un oarecare tânăr creştin, numit Nestor, văzând pierderea atâtor vieţi care se făcea de păgânul Lie, ştiind că înaintea lui Dumnezeu nici un dar nu este preţios pentru oameni decât viaţa pe care le-a dăruit-o El, a mers la Sfântul Dimitrie în temniţă şi i-a spus: „Bărbat al lui Dumnezeu, vreau să mă lupt cu Lie, ci te roagă pentru mine”. Iar Sfântul Dimitrie, însemnându-l cu semnul cinstitei şi de viaţă făcătoarei cruci pe frunte, îi zise: „Şi pe Lie vei birui şi pentru Hristos vei mărturisi”. După întâlnirea cu Sfântul Dimitrie, Nestor, având credinţă în ajutorul şi în puterea cea nebiruită a lui Dumnezeu, porni cu îndrăzneală să se lupte cu Lie cel puternic şi birui mândria acestuia şi-l răpuse. Aceste puteri s-au vădit şi s-au făcut larg cunoscute prin acest semn: înfrângerea uriaşului păgân Lie de către tânărul Nestor, prin binecuvântările pe care i le-a dat marele mucenic. Atunci s-a mâniat tare împăratul Maximian văzând înfrângerea şi răpunerea lui Lie şi s-a ruşinat pentru lauda deşartă.  

Aflând că Sfântul Dimitrie a încurajat şi a întărit pe Nestor, prin rugăciunile sale către Dumnezeu cel adevărat, împăratul a trimis ostaşii să-l străpungă cu suliţele, pentru că s-a făcut pricina înfrângerii lui Lie.Cu suliţa a fost împuns, ca Fiul Fecioarei Sfinte. Înainte de sfârșit,Dimitrie a cerut o suliță și cu propria mână a înfipt-o în coasta sa, zicând:,,Hristos a murit pentru păcatele noastre, eu mor pentru El și credința adevărată”.

După aceasta, creştinii cucernici au înmormântat trupul Sfântului Dimitrie pe locul pătimirii lui. Iar slujitorul său Lupu a luat ca amintire haina de purpură și inelul de general al sf.Dimitrie, care erau făcătoare de minuni. Dar curatul şi cinstitul lui trup n-a fost supus, după legile firii, stricăciunii şi putrezirii, ci, prin puterea lui Dumnezeu, a rămas nevătămat şi a săvârşit în urmă multe fapte minunate şi tămăduiri de boli, cum aflăm din viaţa sfântului.

În acatistul sfântului, ne rugăm Bucura-te vas de mir neîmpuţinat şi de boli vindecător” (Icos), iar acest lucru își are ca argument o minune a sfântului. Prin rânduiala dumnezeiască, după un oarecare timp, un boier binecredincios, Leontie, îmbolnăvindu-se greu, a poruncit să se facă săpături în locul unde i s-a spus că a fost îngropat Sfântul Dimitrie şi minune a lui Dumnezeu, a descoperit trupul neputrezit, care izvora un mir frumos mirositor. Prin atingere de Sfintele Moaşte, Leontie s-a vindecat pe dată. După ce creştinii au dobândit libertate, drept mulţumită Leontie a zidit o biserică în locul temniţei, aşezând la loc de cinste şi Moaştele Mucenicului. Copleşiţi de admiraţie faţă de pilduitoarea-i viaţă, rostim încă o dată refrenul-acatist: Bucură-te, Izvorâtorule de Mir, Mare Mucenice Dimitrie!”. Amin.

Pr. Vasile Beni

 

 

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5