Pavel Dan, a doua oară la Maieru, Aurel Podaru, la Cuibul Visurilor după ceva vreme

În amfiteatrul muzeului „Cuibul Visurilor” din Maieru s-a desfăşurat un interesant eveniment cultural organizat de Asociaţia Culturală „Pavel Dan”, Muzeul „Cuibul Visurilor”, Revista „Cuibul Visurilor”.
Au fost două părţi. În prima parte am avut simpozionul „Pavel Dan 110 ani de la naştere şi 80 de ani de la trecerea în eternitate”, iar în cea de-a doua parte s-a lansat cartea lui Vasile Vidican, „Aurel Podaru în pagini de istorie literară.”
Despre Pavel Dan au vorbit scriitorii Aurel Podaru, Vasile Vidican, Icu Crăciun, Iacob Naroş. Cartea lui Vasile Vidican despre scriitorul Aurel Podaru, apărută la editura Şcoala Ardeleană, Cluj-Napoca 2016, a fost prezentată şi susţinută de către scriitorii Ion Radu Zăgreanu, Icu Crăciun, Iacob Naroş. Au fost prezente 20 de persoane, majoritatea scriitori, oaspete de onoare fiind reputatul profesor şi scriitor Sever Ursa, ctitorul muzeului, venit cu soţia, doamna Doina.
Icu Crăciun ne-a prezentat date biografice despre Aurel Podaru şi I.R. Zăgreanu. Domnul Podaru a mulţumit conducătorilor muzeului şi a făcut o amplă şi delicată expunere despre regretatul Pavel Dan. „Modelul literaturii pentru Pavel Dan a fost Liviu Rebrenu. Dăm buzna iarăşi spre Maieru, care a devenit, de multă vreme, un reper pe harta culturală a judeţului nostru şi nu numai...Toţi se trag de sub mantaua lui Sever Ursa...Am avut şansa să mă nasc în satul natal al lui Pavel Dan. Mama mea a fost colegă de clasă cu Pavel Dan. La centenarul naşterii, Pavel Dan este încă viu în memoria ardelenilor. Profesorul şi scriitorul a rodit urmaşi. El este mai mult decât un destin frânt. Este un model şi rămâne, iată, nu doar pentru blăjeni, un nume luminos.”
Scriitorul Ion Radu Zăgreanu ne spune, „M-a fermecat verbul a se înveşnici...Ţăranul Aurel Podaru şi-a îndeplinit misiunea faţă de ţăranul Pavel Dan.” Tânărul critic Vasile Vidican, cel care a scris această carte despre domnul Podaru, arată, „Râvna şi devotamentul lui Aurel Podaru pentru instaurarea lui Pavel Dan printre autorii canonici ai literaturii noastre, de pildă, sunt bine cunoscute şi pe deplin justificate...Iată de ce se cuvine să privim această antologie critică şi ca o probă de recunoşinţă a noastră, a tuturor, faţă de omul care, cu modestie, cu seriozitate, cu talent şi seninătate îşi dăruieşte cu prisosinţă energia în forme, manifestări, activităţi, proiecte culturale ce îmbogăţesc imuabil istoria literaturii române.” A mai luat cuvântul şi domnul Macavei Al. Macavei, delectându-ne cu stilul său ironico-umoristic inconfundabil. „Vreau să vorbesc scurt şi confuz ca să nu înţeleagă nimeni.”
Vedeta evenimentului a fost, fără îndoială, domnul profesor Sever Ursa, pe dânsul îl leagă o veche şi statornică prietenie faţă de domnul Aurel Podaru. „Am participat sufleteşte cu bucurie la o mare întâlnire. Aurel a năşit revista „Cuibul Visurilor”. Îi mulţumesc şi-i voi mulţumi totdeauna...Vremea dimineţii la Maieru...Bine aţi venit în Cuibul Visurilor-scrie pe tablă de ani de zile-urmează zborul de la Cuib, oare nu este o returnantă a lui Dumnezeu în destinul unor oameni celebri...Îl citeam pe sub bănci pe Pavel Dan care rămâne o statuie a literaturii române...Eu nu am hotărât destinul scriitorilor mai tineri, însă am contribuit la formarea lor. Aurel Podaru nu uită bucuria de viaţă pe care a avut-o aici...Ne cutremuram când vedeam ce mari scriitori a dat Transilvania. La Năsăud am învăţat să pronunţăm bine cuvintele. Am avut şi eu o contribuţie la zidirea lor...Rebreanu avea stilul lui propriu, stil de piatră, stil de stâncă. Să-l stimăm pe Pavel Dan şi prin Liviu Rebreanu. Să mai veniţi pe la noi.”
Şi iată, la Maieru Pavel Dan a venit pentru a doua oară. A venit şi a fost adus. Şi domnul Aurel Podaru a venit la Maieru, la Cuib, dar o face pentru nu ştiu câta oară. O parte a destinului domnului Podaru se leagă, într-un fel sau altul, de acest Cuib cu amintiri, cu visuri, din Maieru. Şi dacă spunem Cuib al visurilor, spunem Liviu Rebreanu, spunem Sever Ursa. Am urmărit cu deosebit interes undele sufleteşti care-i leagă pe cei doi cărturari, Sever Ursa şi Aurel Podaru. Nu vreau să forţez expresia cuvintelor, însă am simţit în acest Cuib cu visuri, un zâmbet al depărtărilor apropiate, prins într-un fascinant joc al întoarcerii spre linişte, spre taină. Un destin al iubirii, recunoştinţei şi speranţei.