Pe cine trebuie să iubim mai mult? (2)

După ce am dat iama printre adulţi cu această interogaţie, acum să vedem copiii. Ei vor răspunde cu ceea ce au învăţat: de la cei din jurul lor. Unii că mama e iubirea lor, cea care-i creşte şi hrăneşte; alţii pe tata, deşi-l văd mai rar în preajmă sau poate chiar de aceea fiindcă le lipseşte, alţii pe amândoi ori pe bunica... Alţii –căţelul cel lânos, pufos, frumos şi arătos din curte. Unii ursuleţul cel mare de pluş cu care chiar se culcă ori fetiţele, splendida păpuşă cu ochi albaştri...
În ziarul „Lumina” al Patriarhiei Ortodoxe Române, psihologul Daniela Sihleanu îşi aduce aminte de educaţia sa religioasă primită consecvemt încă din copilărie, primită cu deosebire de la evlavioasa ei bunică. Între alte lucruri primite de la această femeie simplă a fost şi dragostea pentru Dumnezeu, care trebuie să fie primul lucru al vieţii noastre, obiectul prim al întregii noastre iubiri. Toate celelalte sunt bune şi nicidecum de condamnat, dar pe locul întâi, cu neclintirea munţilor pe stâncile lor de cremene, trebuie să fie dragostea de Dumnezeu.
La grădiniţă, mergând, în vremuri de ateism, ea stârnea mirarea educatoarelor pentru răspunsurile ei:
„Mă întrebau afectuoase pe cine iubesc eu mai mult - pe tata sau pe mama? Eu, fetiţa de atunci, le răspundeam cum mă învăţase bunica: „ Pe Dumnezeu. Iar pe tata şi pe mama la fel.”